Dan Lungu (n. 1969) este unul dintre cei mai apreciați scriitori români, cărți ale sale fiind traduse în numeroase limbi. La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieți de gașcă (ed. I, 2005; a II-a, 2013) și Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008), precum și romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012); Sînt o babă comunistă! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea; ed. a IV-a, 2017); Cum să uiți o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011); În iad toate becurile sînt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014); Fetița care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016; ed. a III-a, 2018) și Pîlpîiri (2018). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism (2008, în colaborare); Str. Revoluției nr. 89 (2009, în colaborare); Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (2014, în colaborare) și Cartea copilăriilor (2016, în colaborare). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuții la îmbogățirea patrimoniului cultural francez.
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Un an complicat, fără îndoială. Foarte solicitant psihologic, în primul rând. Gama de emoții colective a fost foarte largă. Deși practic am avut mai mult timp la dispoziție, a trebuit să învăț să-l gestionez în noul context, pentru că, cel puțin la începutul pandemiei, toată concentrarea era pe știri, pe noutăți, în rest intervenind un soi de paralizie. Niciun proiect cultural nu putea concura cu tumultul și imprevizibilul realității. Apoi, a trebuit să învăț să scriu cu toți ai mei alături, eu fiind un singuratic atunci când e vorba de creație. Nu în ultimul rând, m-am suprins lucrând la mai multe proiecte literare în paralel, o altă noutate în ce mă privește. Una peste alta, din punct de vedere al scrisului n-a fost un an prost. Și am impresia că nu doar pentru mine, de vreme ce văd multe romane noi care apar. S-ar putea ca în curând să ajungem la concluzia că a fost un an cât se poate de fast pentru literatura română.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Am participat la câteva. Se pot schimba idei și construi emoții chiar și la distanță. Este foarte important designul întâlnirii, conceptul, calitatea participanților. E altfel decât la întâlnirile face to face. Cele la distanță nu au tensiune decât dacă sunt interactive, or asta presupune o anumită calitate a comunicării. Trebuie mult mai bine pregătite decât întâlnirile fizice publice, cred eu. Înclin să cred că au viitor, fără a amenința în vreun fel întâlnirile clasice, cu comunicare directă, care au magnetismul lor.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
S-a citit mai mult, au fost vizionate mai multe filme și mai multe spectacole înregistrate. E o direcție a consumului cultural care se poate dezvolta. După ”Sînt o babă comunistă” au fost două spectacole de teatru transmise în această perioadă, de la Teatrul Național de la Timișoara și de la cel de la Sibiu.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Recomand cartea lui Ovidiu Nimigean, ”O ureche de om pe o spinare de șoarece” – inteligentă, profundă, imprevizibilă. Din literatura străină, musai romanul ”Străveacul și alte vremi” al Olgăi Tokarczuk, cu o vibrație umană și istorică specială, plus un stil impecabil, care te ține cu sufletul la gură.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Cel mai probabil îmi va apărea o carte pentru copii. Lucrez în continuare la roman… și la un alt proiect literar, surpriză.
