Zosia Mamet și Deniz Akdeniz revin pe HBO Max în nou sezon din „The Flight Attendant”/ „Însoțitoarea de zbor”, bazat pe romanul bestseller scris de Chris Bohjalia despre felul în care o viață întreagă se poate schimba într-o noapte. Într-un interviu pus la dispoziție de HBO, cei doi actori dezvăluie mai multe despre acțiunea acestora și impresiile de la filmări.
Primul sezon al show-ului a fost un mare succes. V-ați așteptat să aibă parte de asemenea reacții?
DA: Ne-am simțit atât de bine în timp ce filmam primul sezon. Scenariile erau grozave. Personajele erau grozave. Misterul era atât de bun. Simțeam că totul e cum trebuie, dar nu știi niciodată cum va fi când publicul vede serialul. Era posibil să ne simțim bine și să ne zicem: „totul e uimitor” și toți ceilalți să zică: „e groaznic!”. Am fost foarte norocoși că de fapt s-a întâmplat opusul. A fost drăguș să vedem că serialul a atins publicul în multe feluri și sperăm să reușim să facem același lucru în acest sezon și să nu dezamăgim!
Cum este să te pregătești de un al doilea sezon al unui serial cu asemenea succes?
ZM: Cred că mereu există o cantitate mare de presiune atunci când dai lovitura. Industria în care activăm e intensă. E posibil să produci ceea ce tu crezi că e următorul mega-hit și din varii motive nimeni nu se uită la el. Sau vice-versa. Ne-am simțit excelent în primul sezon și toți consideram că facem ceva mișto, dar niciodată nu știi exact care va fi rezultatul. Așa că succesul primului sezon a fost grozav și te întorci și zici: „sper că putem să mai facem o dată același lucru!” Scenariștii au făcut o treabă excepțională când au creat ce se simte ca o tranziție organică între sezonul unu și sezonul al doilea. A respectat esența serialului nostru, dar la o amploare mai mare, mai gălăgioasă și cu mai multă profunzime în ceea ce privește toate poveștile personajelor și conflictelor lor interioare. Devii din nou entuziasmată, lucrezi enorm de mult și speri că toată lumea va iubi produsul la fel de mult ca pe primul sezon!
Primul sezon a fost bazat pe carte. Sezonul al doilea nu are același material sursă – cum te-ai simțit când ai citit scenariile?
DA: Eu nu sunt scenarist, dar mă gândeam: cum vor reuși să facă asta? Însă, tranziția a fost foarte lină și au făcut o treabă grozavă. Scenariile au început să ajungă la noi, unul câte unul și m-am trezit că sunt prins în poveste de fiecare dată când citeam unul. A fost ca atunci când te uiți la un serial săptămână de săptămână și nu știi cum se vor termina lucrurile, erau atât de captivante.
A fost ceva surprinzător în scenarii?
DA: Logodna din primul episod a fost un șoc! I-a luat atât de mult lui Annie în primul sezon să recunoască sentimentele pe care le are pentru Max – a fost nevoie ca el să fie lovit de o mașină și aproape să moară! Deci faptul că erau deja logodiți a fost un început proaspăt pentru ei și apoi pe măsură ce trece timpul și misterul se desfășoară, există destule întorsături de situație.
ZM: Unul dintre cele mai interesante lucruri pentru mine a fost palatul minții. În primul sezon, era un concept epic și cred că unul din elementele speciale care a dat personalitate serialului nostru. Kaley a fost magică în acele scene, așa că toți ne întrebam dacă vor face din nou același lucru și cum. Și cred că rezultatul a fost incredibil. Nu a fost ceva lejer de realizat. Aproape i-a ucis pe toți în timp ce încercau să filmeze, dar le-a ieșit excelent. Prima oară când am văzut-o sezonul acesta pe Kaley jucând-o pe Cassie în rochia aurie, puteam să jur că era o actriță diferită.
Are vreunul dintre voi putere de decizie atunci când vine vorba de ce se întâmplă cu personajele voastre?
ZM: Dacă vorbim de scenarii, nu, dar avem o echipă care colaborează extrem de bine, de la Kaley la Steve Yockey. Au luat creația lor din primul sezon și au scris pentru și în sprijinul nostru, așa că totul s-a simțit foarte organic. De asemenea, platourile noastre de filmare sunt mereu deschise la creativitate, așa că improvizăm o grămadă și dacă ni se pare că ceva nu funcționează, discutăm despre asta. Nu e ca și cum propunem idei de poveste pentru personajele noastre, dar clar avem ceva spațiu de joacă.
DA: Există o fundație atât de puternică, încât atunci când ajungi pe platouri, dacă ceva nu funcționează, ai și spațiu, și timp să îți dai seama cum ar merge mai bine. Iar platourile au ajuns să fie ca un creuzet și asta se întâmplă rar și e plăcut când se întâmplă.
Voi doi aveți multe scene împreună. Cum este să lucrați împreună și să improvizați împreună?
DA: Cred că scenele cu noi doi sunt mereu simpatice pentru că avem mult spațiu să explorăm și ajungem într-un punct în care zic: „mergeți cât de departe vreți, dar și astfel încât să ancorați momentul”, ceea ce a drăguț. Și apoi, cu Kaley, mergem și mai departe și e distractiv să atingem aceste tangente și să adăugăm lucruri neașteptate și să vedem ce iese din asta. În mare parte a timpului, pentru mine, încercam să țin pasul cu oricare dintre ei! Trebuie să fii pe fază, că altfel rămâi în urmă.
ZM: Deniz e modest acum, pentru că e uimitor. Clar din prima zi am avut acea chimie pe care o căutăm. Ne tachinăm constant, dar în mod autentic ne simțim atât de bine împreună și cred că se vede asta pe ecran. Pentru că ni se dă permisiune de mai sus să ne jucăm cu scenele, avem acest spațiu în care Annie și Max să fie Annie și Max. Există o dinamică grozavă cu Annie care o ia razna și Max care are abilitatea de a o readuce cu picioarele pe pământ. Câteodată ne dădeau voie să explorăm într-o zonă care poate nu ar fi ajuns în versiunea finală de montaj pentru a ne găsi ritmul potrivit în scenă și pentru a crea o versiune mai concisă pe care s-o putem folosi în varianta finală.
Zosia, ce se întâmplă cu Annie în acest sezon?
ZM: Ea e în haos la începutul celui de-al doilea sezon. Și-a petrecut întreaga viață pe acest drum și a ajuns să fie definită de această muncă pe care o face. Și-a legat întreg sinele de muncă așa că atunci când își dă seama că din cauza conștiinței sale nu mai poate continua să facă ce a făcut până acum, ajunge să privească într-un abis întunecat fără să știe cum arată viitorul ei. A spus da la cererea în căsătorie a lui Max, iar el a rămas alături de ea – și încă nu mi-e complet clar de ce! –, dar ea și-a pierdut încrederea în sine și încearcă să-și dea seama cum să o recupereze.
Și Deniz, cum e Max în acest sezon?
DA: Annie îl împinge constant și testează limitele răbdării lui Max și ale iubirii lui față de ea și el se tot luptă cu asta. Cred că a făcut foarte multe compromisuri în trecut și acum acestea sunt puse la încercare și ajungem într-un punct în care ne întrebăm: oare relația asta ar fi rezistat dacă nu se întâmplau lucruri dramatice cu miză ridicată? E distractiv să explorezi probleme foarte reale cu care se confruntă relațiile, dar având pe fundal lumea spionajului, răpirile, vânătorii de recompense…
Ce se întâmplă cu prietenia dintre Annie și Cassie în acest sezon?
ZM: E interesant ce se întâmplă pentru că în al doilea episod, Annie are un interviu pentru job oribil și recunoaște față de Max că e invidioasă pe Cassie, pentru că de obicei Annie e cea conștiincioasă și calmă, și acum nu mai e așa, Cassie e aceea. Primul sezon le-a apropiat mai mult decât fuseseră vreodată, având în vedere lucrurile prin care au trecut. Așa că, în al doilea sezon, când Annie și Max își dau seama că Cassie a ajuns din nou într-o situație haotică și periculoase, reacția lor este: „o luăm de la capăt, hai să facem asta!”. Și pentru că Annie nu are nimic al ei acum și are nevoie de ceva care să-i distragă atenția, e bucuroasă să o ajute din nou pe Cassie. O iubește pe prietena ei și e mândră de evoluția ei și vrea s-o ajute să continue pe acel drum.
Zosia, tu și Kaley aveți o chimie grozavă – cum a fost să vă reuniți pentru al doilea sezon?
ZM: Kaley și cu mine suntem practic ca un cuplu căsătorit. Soțul meu a fost plecat cu munca pentru mare parte din filmările la al doilea sezon, și eu m-am mutat cu Kailey. Glumim că, pentru că niciuna din noi nu a mers la facultate, ne ziceam: „practic trăim ca la cămin, suntem colege de cameră”. Mergeam împreună cu mașina la filmări. Sincer a devenit puțin cam dezgustător. Oamenii ne spuneau: „da, da, știm, vă iubiți una pe cealaltă”. Ea zicea că lucrează până la opt seara, iar eu răspundeam că termin pe la patru și că pot să am grijă de câine, e ok. Am ocazia minunată de a lucra cu cea mai bună prietenă a mea și ne distrăm atât de mult și Deniz e prins în nebunia noastră! Mi se pare rar în această industrie să lucrezi la un proiect grozav în care toată lumea iubește pt toată lumea și ne simțim foarte bine, dar de asta avem parte acum!
