Așa cum mi se întâmplă la aproape fiecare FILIT, există câteva momente extraordinare în care se întâmplă interviuri neprogramate. Unul dintre acestea a fost cel de la FILIT 2024, un interviu inedit, colectiv, cu câțiva dintre prietenii mei angrenați în buna stare a poeziei românești – Andrei Zbîrnea, invitat principal, poet, selecționer etc., la masa discuțiilor alăturându-se și poeții Cătălin-Mihai Ștefan și Carmen Florea, dar și editoarea Cristina Munteanu.
A ieșit o discuție lungă, cu mult haz, dar și cu mult sens, în care am vorbit de două antologii de la Editura pentru Artă și Literatură („Antologeek” și „Suprapun realități, spun minciuni”), dar și despre starea poeziei, despre cititorii și necititorii de poezie, dar și despre creație și condiția scriitorului și a editorului. Enjoy, as usual!
Jovi: Invitatul meu principal în această zi este domnul Andrei Zbîrnea, care vine după o înfrângere dramatică a Borussiei Dortmund cu Real Madrid și îl întreb direct: În momentul în care te enervezi din cauza unui astfel de meci, poți crea poezie?
Andrei Zbîrnea (AZ): Probabil că nu, n-am încercat. Încerc, când scriu poezie, să am o limpezime a gândurilor. Oricum, dacă aș scrie, n-ar rămâne acea variantă, pentru că e o chestie doar viscerală și e plină de elemente care nu sunt proprii poeziei.
Deci tu creezi doar când ești foarte liniștit?
AZ: Nu, sunt într-o stare intermediară, între foarte liniștit și foarte agitat. Cumva când pot să controlez eu textul, nu să mă controleze textul pe mine.
Deci tu creezi poezia, nu ea te creează pe tine… Unii poeți spun că poezia vine din interior, nu e neapărat ceva lucrat și perfecționat.
AZ: Vine din interior, dar tu o scoți la iveală. Ideea este că este o chestiune de inspirație, să o numim așa, dar este și o chestiune de a face acea inspirație să sune a poezie și să fie un lucru care să ajute literatura actuală, nu să vină cu lucruri care s-au mai scris deja în alte 700 de feluri identic sau cu doar puține diferențe.
Cătălin, tu cum și când creezi poezie? Când ești liniștit, agitat?
Cătălin-Mihai Ștefan (CMS): De-a lungul timpului, am procedat în mai multe feluri. Am început așteptând să fiu lovit de inspirație ca un fulger, dar începând cu „16 culise”, volum care a apărut în 2013, am început să mă pun la treabă, deci mă așezam la scris. Aveam niște linii directoare pe care voiam să le dezvolt, mă puneam la scris și venea și inspirația. Deci în asta cred de atunci încoace, adică intri în acea stare, nu aștepți să te caute ea, acest din urmă lucru se întâmplă mai rar.
Oricum e mai complicat decât să scrii proză scurtă, nu, Andrei? Te întreb pentru că știu că ai început să scrii proză scurtă…
AZ: Câteodată. În principiu, funcționează bine când primesc teme și deadline-uri. Cristina Munteanu, aici de față, mi-a propus să scriu un text despre minciună pentru o antologie pe care ea o coordonează. Și a ieșit un text care e proză, dar are și dimensiune poetică.
Acest text va fi în antologia care apare în decembrie?
Cristina Munteanu (CM): În decembrie-ianuarie.
AZ: Sperăm ca interviu să fi apărut deja până atunci. [n.m. – Antologia va fi publicată în luna ianuarie la Editura pentru Artă și Literatură, cu titlul „Suprapun realități, spun minciuni”.] În privința textului meu, am plecat de la o carte pe care am citit-o, „Toate fantomele din mașinărie” de la Editura Corint, care vorbește despre ce se întâmplă cu moștenirea noastră digitală după ce nu mai suntem aici. Nu există acum o legislație care să ne spună ce facem cu acea bază de date imensă – se moștenește etc. Mai exista acolo o dimensiune interesantă – că poți programa după moarte ca persoanele dragi să primească de la tine niște texte. De exemplu, tu ai murit și soția ta se întoarce la Paris unde ați mai fost; iar acolo să primească niște mesaj trimise de tine, gen „Aici am sărbătorit noi 10 ani de căsătorie.” Pornind de la această dimensiune, am construit un personaj care face aceste lucruri. Partea interesantă este că cititorului nu îi este foarte clar că aceste mesaje sunt trimise de acest personaj înainte să moară, de un colectiv editorial sau de ChatGPT. De aici am pornit textul, iar minciuna este că nu vei știi niciodată cine a trimis mesajele.
Deci toată antologia este despre minciună?
CM: Da. Și Carmen are un text în această antologie.
Carmen Florea (CF): Eu pornesc de la moartea unui prieten de-al meu cu care m-am cunoscut doar o lună și n-am avut timp să aprofundăm mai multe aspecte ale relației. Pe baza a ceea ce am aflat de alți prieteni, am construit o poveste, o narațiune, pentru că ceea ce îmi spusese el era, în cea mai mare parte, neadevărat. Și atunci toată intriga se construiește în jurul minciunilor lui despre el, ale celorlalți despre el și ale mele despre el.
Cristina, cum ți-a venit ideea despre minciună?
CM: Nu mi-a venit mie, i-a venit Violetei Borzea, ea a propus această temă și câteva propuneri de autori, pe restul i-am completat eu. Este o temă foarte actuală. Nu a fost greu să găsesc autorii potriviți, pentru că citesc multă literatură contemporană.
Andrei, tu ce cauți în această antologie, că doar te știu drept poet? Ai mai publicat proză scurtă?
AZ: Am mai publicat trei sau patru proze scurte. Am făcut un atelier în 2020 cu Marin Mălaicu-Hondrari și o săptămână am stat în Vama Veche pe un text pe care l-am scris, care are cam 5.000 de cuvinte și pe care l-am publicat pe Revista de povestiri. Am mai publicat o proză scurtă în Bucovina literară și încă una pe Nesemnate.ro.
CM: Eu nu știam cum scrie Andrei proză, dar îmi plăcea Angela Marcovici foarte mult și am observat că poeții acest lucru în comun – cei mai mulți dintre ei scriu frânt cumva proză, imprevizibil. Mi-a plăcut chestia asta. Nu știam cum scrie Andrei, n-am citit nimic de la el, dar i-am propus și a acceptat.
CMS: Părerea mea poate fi destul de subiectivă este că atunci când un poet devine prozator are deja cultul detaliului, altfel dezvoltă personajele. M-am uitat și în istoria literară universală, majoritatea marilor prozatori au început cu poezie. Asta nu înseamnă neapărat că noi vom deveni mari prozatori 🙂
Tu oricum nu ai nicio șansă că nu te-a chemat în antologie 🙂
CM: Acesta este cel mai tare interviu la care am asistat vreodată.
(Toată lumea râde isteric. Hohote în spate.)
CM: În antologie, sunt mai mulți poeți. Este și Carmen Florea, care și ea scrie poezie, este și Mina Decu, Romina Hamzeu, Andrei bineînțeles.
AZ: Parte din textul meu din Minciuna va fi citit și la FILIT, la Noaptea Albă a Poeziei, pasajele poetice.
Deci, Cristina tu ești coordonatorul antologiei cu și despre minciuni, Andrei ești selecționerul antologiei de poezie Antologeek. Când faceți aceste antologii, nu cumva vă păstrați în interiorul unei caste de prieteni? Sau chemați și oameni pe care i-ați blocat pe Facebook?
AZ: Pentru antologia asta care se referă la subculturi – Antologeek – am făcut selecția împreună cu Cristina și m-am consultat cu Bogdan-Alexandru Petcu, Emilia Nedelcoff și Codruț Ivașcu pentru a face lista de autori. M-am adresat în special oamenilor care au relevanță, în acești ani, în zona asta de sub-culturi și au scris despre asta. Și oamenilor pe care aveam șansa să accepte să scrie, pentru că oamenii de pe scena FILIT, de exemplu, sunt mai greu de prins. Am avut însă șansa să îl prind, de exemplu, pe Andrei Codrescu, indirect, pentru că unul dintre autori – Silviu Gongonea – a scris un text cu el și indirect a ajuns și Andrei Codrescu, care nu este în grupul meu de prieteni, eu am prieteni doar din România, din București, din Berceni.
CM: Iar din punctul meu de vedere, eu am vrut câțiva poeți.
AZ: Plus că și Cristina, care are altfel de gusturi și altfel de preferințe în zona de poezie, mi-a propus niște nume, cum este de exemplu Cătălina Matei, la care poate nu mă gândisem, dar care chiar dă numele unei dintre cele trei secțiuni ale cărții.
CMS: În privința chestiei cu tovărășiile, cu cunoștințele: oricum, poezia, proza sunt niște caste, alcătuiesc niște caste; înăuntrul acestui grup („casta” pare un cuvânt mai elitist) sunt mai multe grupuri care tot pe afinități se grupează. Când faci un call pentru o antologie, tu ai un cadru, care nu este un cadru fix: uite, Cristina a venit cu ideile ei, fiecare cu propunerile sale. E și mult imprevizibil în alcătuirea unei antologii.
Cristina, tu ai propus vreun scriitor pe care Andrei nu l-a acceptat? Și viceversa?
CM: Câteva dintre numele pe care i le-am lui Andrei le avea deja pe listă. De exemplu, pe Mina Decu. Sau pe Cătălina Matei, de care uitaserăm amândoi de ea, dar care mi-a plăcut foarte mult, mai ales poezia cu „manifestat”, care mi se pare foarte puternică.
CMS: Când am lucrat eu la „Poemele izolării”, am avut un cadru, am pornit cu un call – pe Facebook, printre cunoscuți, în baza de date a Atelierului de lectură Junimea, care atunci se numea Salonul de literatură Junimea – și Cătălina Matei nu era în cărți, ca să zic așa. Alcătuirea acestei cărți a avut două etape: prima etapă, în care am adunat texte, am făcut periaj, am selectat anumite texte, după care pandemia s-a prelungit, așa că am prelungit și proiectul, adunându-se alte texte. Apoi, căutând pe Facebook posibili poeți care să participe și la FILIT, am dat de Cătălina Matei, care avea un poem despre pandemie, despre cum și-a pierdut tatăl, atât de puternic încât mi-am dat seama că, dacă acest text nu intră, antologia ar fi fost mai slabă. Am contactat-o, a fost de acord. A mai fost un poem al lui Radu Andriescu, scris în 2019, care prevedea pandemia, vorbea despre izolare fără ca spectrul pandemiei să se arate. Acea antologie, fără aceste două poeme, ar fi fost cumințică, pe când în felul ăsta e omogenă, are și puncte mai relaxate, are și poeme de forță, deci un proiect de acest fel stă oarecum sub semnul unui destin, un destin la nivel de microcosmos, nu unul de comunitate.
Pentru că aceste antologii au o temă, o schelă, o structură, vă întreb: voi, poeții, puteți scrie la comandă?
AZ: Eu am încercat întâi să definesc despre ce este antologia, am enumerat mai multe variante de subculturi și am trimis call-ul. I-am contactat pe cei pe care îi voiam în antologie și le-am dat un număr de domenii din care puteau alege tema – neuroștiințe explicate maselor, anime, manga, Netflix, reality show-uri, fotbal, culturi rap, ghosting etc. Și sunt aici texte despre toate aceste domenii. Eu nu am niciun text, nu am vrut să mă amestec în poveste asta, am vrut să am o privire de ansamblu și să am o abordare destul de obiectivă asupra lucrurilor. Miza a fost să vin cu o antologie cum nu s-a mai făcut momentan.
Respingeți texte când faceți o antologie?
AZ: Dacă era un call public, în care aș fi spus „până la data cutare, trimiteți un text la adresa cutare”, se poate respinge. Dar se poate respinge și în cazul unor call-uri private. De exemplu, acum, un autor avea trei texte, din care unul mi s-a părut că nu se potrivește cu restul și cu tema, și am vorbit cu el și i-am spus că unul dintre texte, cu părere de rău, nu va intra în antologie. Și a fost ok cu treaba asta.
Și nu există posibilitatea ca autorul să se supere?
CMS: Îți asumi și supărarea aia. Dacă se supără pe tine, asta e. Și în cazul meu, când am aplicat acel periaj al textelor, mi-am asumat totul. Îți asumi totul, îți asumi că îți sare lumea în cap. La mine, textele au fost de trei ori mai multe, am primit și texte foarte bune, dar care nu erau deloc pe temă. Unora nici măcar nu mai ai timp să le răspunzi că textul a fost refuzat. Alt aspect interesant este acela că unii și uită că au trimis text pentru o antologie, printre care Constantin Abăluță sau Nora Iuga.
CM: Ideea este că, dacă tema unei antologii este foarte specifică, mi se pare pertinent să-ți alegi poeții sau scriitorii.
AZ: Spre deosebire de Cătălin, noi am avut ambiția ca antologia să apară până-n FILIT. Eu m-am întâlnit cu Cristina pe 9 aprilie la lansarea unei alte antologii apărute la Editura Cartex, „Ce-ți spui noaptea înainte de culcare”, coordonată de Marian Mihai. Am discutat despre o viitoare antologie, dar știam că e necesar mult timp, lucru pe care eu nu-l aveam. Între timp însă, m-am gândit la o temă (sugerată de Bogdan-Alexandru Petcu) și un titlu, Antologeek (sugerat de Codruț Ivașcu). Apoi am construit cu Cristina line-up-ul de poeți, care erau inițial 22 sau 23 și am ajuns la 32. Le-am dat un deadline destul de scurt, de 6 săptămâni și am primit cam toate textele până la începutul lunii august. Apoi le-am așezat, am discutat și pe BT etc.
Se face muncă de redactare și la poezie?
CM: Noi nu ne-am băgat pe structură, ne-am băgat mai mult pe corectură, pentru că niciuna dintre noi nu este expertă pe poezie. Recunoaștem poezia bună, dar fără să putem vorbi pe larg despre ea. Teoretic, am putut să-i fac lui Andrei două-trei sugestii, dar nu cu titlu de obligativitate, pentru că e antologia lui și știa mult mai bine ansamblul.
CMS: Vorbeai de poemele la comandă, dacă scriem la comandă… Andrei m-a întrebat despre ce aș putea să scriu și eu mi-am ales despre fotbal, poemul oricum nu era scris. Nu sunt microbist, dar eu aveam fondul în mine, așteptam declickul. Dacă se poate spune că am scris la comandă, să zicem că m-am încadrat. A mai fost o situație în care am intrat într-o antologie, „Rezist! Poezia”, făcută de Cosmin Perța, din nou aveam fondul, dar nu aveam motivația să scriu despre evenimente, despre protestele care fuseseră în toată țara. Am scris poemul special pentru acea antologie, nu va mai apărea nicăieri altundeva, așa cum îmi doresc și despre acesta.
AZ: Una dintre condițiile pe care le-am pus poeților a fost ca poemul să fie scris pentru această antologie, cam 85% din cei care sunt aici au respectat acest lucru. Am vrut ca poemul să fie inedit, am fost foarte ambițioși la început și nu am scăzut foarte mult ștacheta.
Haideți acum să vorbim despre poezie! 🙂 Eu nu vă înțeleg: de ce mai scrieți poezie că doar nu vă citește nimeni? 🙂
AZ: Dar tu de ce mai ții filme-cărți.ro? 🙂
CMS: Noi ne cam citim între noi, dar din când în când mai apar și cititori din afară, care descoperă poezia. Dar eu cred că sunt foarte mulți care tac și citesc.
Atunci să vă întreb altfel: ce îi mână „la luptă”, la scris, pe scriitorii români (nu numai poeți), având în vedere că se cumpără, poate, doar 100 de exemplare dintr-un tiraj sau 500?
CMS: E ca atunci când nu mai poți să taci și simți nevoia să vorbești cu cineva. E la fel, nu poți să ții în tine, simți să scrii. E o formă de spovedanie.
AZ: Eu cred că atunci când termini treaba la muncă, termini treburile casnice și ai pus rufe la spălat și ai terminat treaba, ai nevoie de un refugiu. Cât timp mai ai pentru asta.
CMS: Acum depinde de persoană, e și o chestie de speculat. Pentru că în prima parte a zilei e bine să te mobilizezi, să scrii, pentru că creierul funcționează mult mai bine, e mai proaspăt.
CM: Dar o avem pe Carmen aici care ne poate spune dacă se cumpără poezie.
CF: Chiar se cumpără poezia în librăriile Cărturești, se cumpără mult mai mult de cele 100 de exemplare de care spui. Mai ales că au apărut mai multe edituri pe această nișă, mai mici, care au adus și altfel de autori, și altfel de public, cu comunități diferite.
AZ: Da, nu mai este acel public care venea doar la cenaclu.
Chiar, cum vedem și noi, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Franța, peste 6 luni, câte exemplare s-au vândut din această antologie? Așadar, raportul de vânzări…
CM: Nu o să vezi niciodată.
CF: Sunt câteva antologii la care s-a epuizat primul tiraj, probabil câteva sute de exemplare.
AZ: Tirajul mediu este între 500 și 1.000 de exemplare.
CF: Sunt câțiva autori care sunt mai cunoscuți pe piață care sunt la al treilea tiraj al aceluiași volum.
AZ: Cătălina Stanislav îmi vine în minte, de la Editura OMG cu volumul „Nu mă întrerupe”, care a făcut două-trei tiraje în mod sigur.
CF: Sau Anastasia Gavrilovici de la Casa de Editură Max Blecher.
Să revenim la Antologeek…
AZ: Da, aș putea spune că faptul că o editură care nu a fost cumva asociată cu poezia, a avut curajul să parieze pe un asemenea proiect, mi se pare un motiv în plus de a crede în faptul că poezia poate fi relevantă pentru un public puțin diferit. Am auzit la Festivalul de la Bistrița în 2021 o chestie pe care am vrut să o combat de-a lungul timpului și sper să reușim cu Antologeek: acolo, domnul Țărmure, directorul festivalului, a spus că în sala respectivă se află toți cititorii de poezie din România. Sala avea 250-300 de oameni. Am tins să-l cred, dar cu Antologeek și cu alte proiecte care se adresează unui public mai tânăr, gen generația Z, sperăm să ajungem la un public mai larg, curios, care să fie interesat de poezie și să o abordeze un pic diferit, nu neapărat într-un stil de școală.
Poezia se citește doar în liniște? Un thriller poate fi citit în tren sau pe plajă, dar are nevoie poezia de un anumit ambient?
AZ: Nu m-am gândit la asta, eu citesc poezie și în metrou…
CMS: Mie-mi trebuie liniște, să nu fie nimeni în jurul meu, să fiu singur în cameră, mă distrage mișcarea. Iar în autobuz, în tramvai sau în tren, îmi fug ochii… E o chestie de dinamica mijlocului de transport. Dar asta nu înseamnă că nu citesc, numai că obosesc foarte repede. Uneori mai și scriu în tramvai, așadar când e de scris e mai ușor.
CM: Eu citesc poezie seara, acasă. Nu citesc în tramvai. Ideea este că, nefiind expertă în poezie, pentru mine criteriul e simplu: poezia trebuie să transmită ceva. Nu știu exact să-ți spun ce caut; în momentul în care citesc, identific dacă îmi place sau nu și de ce-mi place. Revenind la antologie, alegerea care m-a surprins pe mine a fost Ovidiu Baron, pentru că mie-mi place foarte tare, dar îl cataloghez ca fiind în zona romantică.
AZ: Da, Ovidiu era pe un stil ușor diferit de acela al antologiei, dar am zis să încerc și mi-a dat un text în care încearcă să comunice cu fiul său de 11-12 ani, preadolescent. Este un text foarte proaspăt și a dat o forță antologiei, din punctul meu de vedere, și cumva e unul din textele memorabile de acolo.
Dacă ai fi să recomanzi cartea unui cititor nespecialist în zona poeziei, cum sunt eu, cum l-ai atrage?
AZ: Te-aș pune să deschizi cartea la întâmplare, de trei ori, și dacă își place una dintre poezii, te-am câștigat.
CMS: Poți să citești textul meu, ca să vezi cum arată un text despre fotbal scris de cineva care este aproape anti-fotbal.
CM: Ideea este că poezia este considerată, și nu este considerată degeaba, a fi într-o zonă elitistă, ea este într-o zonă elitistă, iar această antologie dovedește faptul că inspirația poetică ți-o poți lua din orice, inclusiv din meciuri de fotbal, inclusiv din manga, Insula iubirii, absolut orice.
AZ: Da, tematica poate fi oricare, dar tu trebuie să ai un minim de tehnică, pentru că apoi putem să dăm în derizoriu, să spunem că oricine poate scrie poezie. Nu e chiar așa. În schimb, domeniul ar trebuie să fie foarte unitar, sub-temele să fie în concordanță cu anii pe care-i trăim.
Tu ai scris poezii gen Eminescu când erai tânăr?
AZ: Din păcate, da. Am imitat, de fapt, mai mult Bacovia și Coșbuc.
CMS: Da, și eu. Îmi veneau foarte ușor rimele, rime la versuri lungi, ceea ce nu prea se găsea la Eminescu.
CM: Poezia studiată în școală nu seamănă cu ceea ce am făcut noi. Și de aceea copiii sunt puși pe niște piste false, încearcă să scrie precum Eminescu, vin să citească la lecturile publice și sunt dezamăgiți, primesc feedback fără entuziam și așa mai departe.
Aveți cărți noi în pregătire în viitorul apropiat?
AZ: Da, anul viitor la Editura Art, care va lansa o colecție de poezie coordonată de Mihok Tamas. Cartea mea se va numi „Valea Săpunului” și va apărea probabil în mai-iunie sau în septembrie. Cartea este gata, am deja textele. Valea Săpunului este un topos, este numele unui râu care trece prin Sibiu de care m-am legat pseudo-geografic în 2023 și 2024. Și mai am o carte de interviuri cu artiști rock și cu scriitori, pe care le-am legat într-o carte, inteviuri luate pentru diverse reviste sau site-uri – Familia, Matca, Citește-mă, Observator cultural. Ar fi o șansă să apară anul viitor și cartea asta.
CMS: Și eu am o carte în pregătire, o bizarerie de antologie, o antologie cum văd eu lucrurile. Eu am trei cărți pe aceeași temă, n-am preconizat că va fi aceeași temă pe trei cărți – tema copilăriei (apărute în 2012, 2017 și 2021). Și pe măsură ce mai apărea câte una, mi-am dat seama că trebuie să le adun undeva, să lelucrez câteva poezii, să bag altele noi și aceea să fie cartea la care am lucrat eu timp de trei cărți, timp de 10 ani. Am și o propunere preliminară de titlu – „12:21”. Ar trebui să apară la Editura Junimea, am obținut o bursă Copyro în vederea finanțării.
Mulțumesc tuturor!
(Sublinierile îmi aparțin.)
