Ultima seară FILIT a avut în prim-plan conferința „Filosofie și literatură în vreme de război”, care i-a avut ca invitați pe Alexandru Călinescu și Andrei Pleșu (gazda serii: Mirela Nagâț), dar înainte de aceasta s-au acordat două premii importante.
Premiul Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărți din literatura română – aflat la prima ediție – revine traducătoarelor Marian Ochoa de Eribe și Eta Hrubaru pentru traducerea volumului „Antologie de poezie” de Mircea Cărtărescu în limba spaniolă.
Al doilea premiu a fost deja consacratul Premiu al liceenilor din Iași pentru cea mai îndrăgită carte a anului (2021), cărțile nominalizate fiind:
- Ioșca, de Cristian Fulaș;
- Un nor în formă de cămilă, de Alina Nelega;
- Mă găsești când vrei, de Lavinia Braniște;
- August, de Elena Vlădăreanu;
- Multă forță și un dram de gingășie, de Andrei Dosa.
În urma votului elevilor Premiul liceenilor din Iași pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2021 a fost acordat volumului ”Un nor în formă de cămilă”, de Alina Nelega. Ca de obicei în ultimii ani, imediat după decernarea acestui premiu, am rugat-o pe autoare să ne spună câteva cuvinte despre însemnătatea acestei seri:
– Cartea ta, „Un nor în formă de cămilă”, a câștigat la FILIT, anul acesta Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2021. Felicitări! Cum ai primit această veste, prin care valoarea cărții tale este recunoscută printr-un premiu al publicului tânăr?
Am primit această veste cu mare bucurie, am fost surprinsă, m-am simțit foarte norocoasă, pentru că, până la urmă, este totuși o chestie de noroc. Cum poți să alegi între cinci cărți foarte bune, cinci cărți foarte îndrăgite. Adică ai cinci fete foarte frumoase și cum poți să o alegi pe cea care, pentru tine, e cea mai frumoasă? Asta nu înseamnă că celelalte patru nu sunt frumoase, poate chiar sunt mai frumoase!
Îmi place foarte mult acest premiu, „cea mai iubită carte”, este ceva atât de old-fashioned și, în același timp, așa de duios și atât de adevărat, pentru că noi iubim cărțile, de aceea le citim. Sunt extrem de mișcată și de onorată, fără discuție.
– Te-ai întâlnit cumva cu tinerii, cu cei care au citit cartea și apoi au votat-o pentru un premiu atât de important?
Nu, nu m-am întâlnit cu ei, nu știu cine a votat-o. Anul trecut, la FILIT, am avut multe întâlniri cu tinerii, și cu cei de la Alecart, și în liceele din Iași și m-am simțit extraordinar. De fapt, eu particip și la Târgu-Mureș într-un program intitulat „Scriitori în școală”, curatoriat de Andrei Vornicu și mă simt foarte bine pentru că și ei au ales niște clase care au profesori de limba română foarte liberi în gândire și care-și antrenează elevii să gândească, nu să acumuleze informație și apoi s-o livreze pur și simplu.
Nu mă așteptam să am public printre tineri, pentru că volumul meu este o provocare intelectuală. Dacă îmi aduc aminte ce citeam în liceu, căutam și eu provocări intelectuale, precum ”Mitul lui Sisif” al lui Camus, apoi „Greața” lui Sartre și am decis că nu îmi place Sartre, ci îmi place Camus. Nu întâmplător am ajuns în teatru. Și tot felul de lecturi care cred că au fost formatoare pentru mine și nu citeam orice, eram un cititor liber, nu mă simțeam datoare să termin orice carte.
– Care este părerea ta în privința acestor cluburi extraordinare de lectură a liceenilor din Iași, Logos și Alecart?
Da, m-am întâlnit anii trecuți cu ei și am descoperit că sunt niște cititori foarte aplicați și felul în care citesc ei. Anul acesta, la lansarea volumului „Zece povestiri”, m-a abordat o tânără care avea un alt roman al meu, scuzându-se că este plin de semne colorate, era subliniat cu markerul, pentru starea cărții în general. I-am răspuns că este formidabil, că ai citit-o aplicat și ai subliniat niște pasaje care te interesează și la care vrei să revii.
– Ce înseamnă pentru tine Hamlet, astfel încât să alegi să scrii un roman prin care ai reinterpretat povestea lui?
Hamlet este un mit cultural, în primul rând în teatru, iar pe mine m-au preocupat o vreme rescrierile și m-am gândit să rescriu și Hamlet, pentru că mă interpreta o altă perspectivă și anume perspectiva mamei, a lui Gertrude. Pentru asta, am studiat destul de mult, am lucrat un an la acest proiect și cumva nu a ieșit, nu s-a legat textul. În schimb, a ieșit un roman, pentru că nu întotdeauna îți iese ce îți propui ca scriitor.
– Cum ți s-a părut FILIT 2022?
Atâta cât am văzut, și pot să compar cu ediția de anul trecut, care a fost o ediție de criză, cea de anul acesta este absolut o sărbătoare, așa cum trebuie să fie un festival. Așa cum spunea și Florin Lăzărescu ieri, FILIT a devenit un festival al comunității, pentru că este atât de larg, încât organizatorii nu se mai pot ocupa în detaliu, nu mai pot să controleze fiecare eveniment și atunci sarcinile au fost preluate de către profesorii de română, de către voluntari și e o atmosferă extraordinară.
Mulțumiri și felicitări, Alina Nelega!
(Sursă fotografii: Romina Hamzeu, Facebook FILIT Iași)
