Documentarul „Testamentul Roșu” – regia Constantin Păun, scenariu Bogdan Ficeac – intră în câteva cinematografe din țară începând din 8 decembrie, cu o proiecție de avanpremieră, joi, 7 decembrie, ora 19:00 la Cinemateca Eforie din București.
Scenaristul Bogdan Ficeac ne-a acordat un interviu în exclusivitate cu privire la acest film documentar:
Filme-Cărți: Care a fost sursa principală de inspirație pentru a alege să dezvoltați scenariul în jurul documentului descoperit în seiful lui Boleslav Bierut?
Bogdan Ficeac: Despre documentul respectiv s-a scris pe larg în anii ‘90, în presa din țările foste comuniste; eu însumi l-am reprodus și l-am comentat în cartea mea Tehnici de manipulare, aparută până acum în opt ediții. Ideea unui film documentar a apărut în urma unor discuții cu regretatul maestru Andrei Blaier, acum vreo 14 ani. Soarta a avut insă alte planuri și proiectul a ramas la sertar aproape un deceniu până la reluarea lui în mai multe convorbiri cu prietenul meu Constantin Păun, care a rezonat și a îmbrățișat imediat ideea. Și cu care am colaborat excepțional. Firește, trebuie menționat și sprijinul producătorului Valentin Urziceanu.
Cum ați abordat procesul de cercetare pentru a obține informații despre documentul descoperit și despre perioada respectivă a istoriei comuniste în Europa de Est?
Ca autor al scenariului, dar mai ales ca ziarist cu o îndelungată experiență, am încercat să dau de urma documentului original mergând pe firul cronologic al surselor media unde a fost publicat: din Chișinău, Tel Aviv, Varșovia etc., până am ajuns în contact cu ziarul diasporei poloneze din New York, unde a fost prezentat pentru prima oară, la începutul anilor 80, dar nimeni de acolo nu mai avea vreo informație despre ziariștii care l-au publicat la vremea respectivă, ca să nu mai vorbim despre documentul original.
Și atunci apare întrebarea: Testamentul roșu este un document original sau a fost el însuși creat în laboratoarele altor entități manipulative? Unii cercetători polonezi afirmă că ar fi găsit inadvertențe istorice în conținutul documentului, ceea ce i-a condus la concluzia că acesta ar fi un mare fals istoric, la fel ca și așa-zisul Testament al lui Petru cel Mare. Despre Testamentul lui Petru cel Mare, care sintetiza cu extremă fidelitate principalele direcții de acțiune pentru subjugarea Europei de către imperiul rus, știm că este un fals istoric. El a fost elaborat de un fost general polonez în intenția de a avertiza la cel mai înalt nivel mediile politice și militare din Franța și Marea Britanie cu privire la pericolul expansiunii imperialismului rus. Și a reușit. Politica celor două mari puteri europene a fost puternic influențată de acest document, care în sine era un fals, dar care prezenta cu acuratețe intențiile și acțiunile începute și susținute de Petru cel Mare și apoi de succesorii lui vizând subjugarea Europei. Oarecum similar, nici originalul conținând directivele NKVD nu este de găsit.
Pentru prima dată, cum spuneam, documentul a fost publicat în anii 80 în ziarul diasporei poloneze din New York. Erau anii în care sindicatul Solidaritatea se afla în plină ascensiune, iar șocul produs de publicarea Testamentului roșu a creat, la vremea respectivă, un uriaș val de susținere față de mișcarea anticomunistă din Polonia, atât pe plan intern, cât și extern. Valul de greve și mișcări revendicative a devenit tot mai puternic și a provocat în cele din urmă căderea regimului comunist în Polonia și apoi în toate țările blocului estic. Originalul Testamentului roșu nu se află sau nu se mai află în arhivele ziarului polonez și nici nu se știe unde ar putea fi găsit. Dar ca și în cazul Testamentului lui Petru cel mare, original sau nu, el cuprinde o sinteză extraordinară, halucinantă a principalelor strategii utilizate de NKVD, apoi de KGB, de Kremlin în general, în fostul lagăr sovietic, pentru obținerea controlului total asupra unor întregi națiuni, asupra unor întregi popoare. Fie fals, fie autentic, Testamentul Roșu trebuie studiat, conținutul său trebuie analizat, discutat, diseminat, tocmai ca asemenea orori să nu se mai întâmple.
Ce provocări ați întâmpinat în procesul de transformare a unui subiect atât de complex și istoric într-un scenariu cinematografic accesibil publicului larg?
Cea mai mare provocare a fost in identificarea surselor istorice și a mărturiilor audiovizuale care să demonstreze că instrucțiunile din Testament chiar au fost implementate, în spiritul și litera lor, pentru a obține controlul total asupra unor întregi popoare – ceea ce s-a și întâmplat. Iar aici este marele merit al maestrului Constantin Păun care a vizionat sute, poate chiar mii de ore de înregistrări de arhivă, pentru a selecta fragmentele semnificative. A fost marea mea șansă de a lucra cu un profesionist dedicat și tenace.
Care considerați că sunt principalele mesaje pe care doriți să le transmiteți prin intermediul filmului „Testamentul Roșu”?
Sper că principalul mesaj este acela de a demantela marile manipulări prin care anumite entități supranaționale acționează și reușesc să obțină controlul total asupra mentalului colectiv, cu costuri umane terifiante. Cine nu învață din greșelile trecutului, riscă să le repete, spunea Santayana.
Ce elemente specifice ale regimului comunist și ale manipulării de masă abordate în „Testamentul Roșu” considerați că au o relevanță specială în contextul actual al dezinformării și instabilității geopolitice?
O întrebare esențială. Am încercat și sper să fi reușit să prezentam modalitățile în care se aplică și funcționează manipularea în masă, îndoctrinarea, spălarea creierelor. Regimurile totalitare au dispărut, dar marii păpușari se reproduc și aduc manipularea maselor la noi niveluri. Aș continua, dar mi-e teamă ca în minunata libertate democratică actuală să nu fim cenzurați…
Ce sperați că va lua publicul din acest film și cum considerați că poate contribui la înțelegerea mai profundă a istoriei recente a Europei de Est și a impactului totalitarismului asupra societății?
Sper ca tinerele generații – materia prima esențială pentru îndoctrinare – să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat, tocmai pentru a nu mai permite ca asemenea orori, sub o formă sau alta, să se mai repete. La urma urmei, acest film este în special pentru cei tineri…
Sinopsis Testamentul Roșu
La începutul anilor ’80, un document terifiant a fost descoperit în seiful blindat din cabinetul lui Boleslav Bierut, fostul preşedinte al Poloniei comuniste între 1947 şi 1952, şi fost agent secret al serviciului de informaţii al armatei sovietice din 1933.
Elaborat la Moscova, de către strategii NKVD (precursorul KGB), documentul conţine directive exprese pentru toate filialele Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne din statele-satelit ale URSS. Directivele au fost transmise destinatarilor pe 2 iunie 1947, cu menţiunea „Strict secret”, sub codul K-AA/CC 113. Indicaţie NK/003/47.
Ele reprezintă direcţiile principale de sovietizare a ţărilor din lagărul socialist şi reflectă însăşi esenţa statului totalitar. Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este acela de a stăpâni prin forţă sau de a-şi lichida adversarii, ci acela de a restructura total conştiinţele unor întregi popoare, pentru a le transforma în armate disciplinate de “oameni noi”, care să creadă sincer în ideologia partidului şi să se supună ordinelor venite de la centru.
„Testamentul Roşu” constituie o prezenţă necesară în contextul actual în care situația geopolitică de la granițele țării noastre este extrem de complicată și dezinformările constituie un pericol evident. În cele patruzeci și cinci de puncte alea sale, Directivele de la Kremlin enumeră concis și clar acțiunile ce aveau să fie întreprinse de cea mai teribilă rețea de manipulare a maselor din lume și din toate timpurile, cu consecințe tragice pentru toate popoarele din sfera Puterii sovietice. Efectele nefaste alea acestor uriașe manipulări s-au făcut simțite și la ani buni după colapsul sistemului comunist în Europa.
