Invitatul cu nr. 9 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Marius Albert Neguț.
Marius Albert Neguț: Am debutat în anul 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul „Îngeri rătăciți” – roman distins în anul 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. Am continuat la aceeași editură cu „Inocența păcatului”. În 2020, la editura Polirom, am publicat romanul „Cerberus”. Cel mai recent roman publicat a apărut la editura Univers, în 2021, și se numește „1877: Portretul unei iubiri desăvârșite”. În paralel cu aceste romane, am publicat la editura Creator o serie care numără momentan patru volume, numită „Din altă viață”.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Marius Albert Neguț?
N-aș merge atât de departe încât să mă autodeclar pasionat de călătorii. În tinerețe am avut partea mea de aventuri transfrontaliere, prin urmare cunosc și partea obositoare a unui voiaj… Îmi place să călătoresc, dar destinația trebuie să fie una atrăgătoare. În plus, pentru mine contează mult și cei cu care mă însoțesc la drum, căci oamenii joviali pot transforma până și cel mai anost peisaj într-unul paradisiac.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Marius Albert Neguț?
Nu sunt pretențios, să știți. Contează mult oamenii alături de care plec, după cum și cei pe care îi voi cunoaște în timpul vacanței. În rest… Un prosop, o plajă, o carte, muzică bună și bere rece… Cam asta.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Într-o altă viață, hălăduind pe cărări de munte am ajuns pe malul unui râu limpede ca lacrima. M-am îndrăgostit instantaneu de locul cu pricina, motiv pentru care am cumpărat un teren pe care am durat cu mâinile mele o casă, prin fața căreia apa susura la concurență cu mierlele. N-a fost doar o călătorie, au fost mai multe, însă fiecare dintre acestea, în ciuda greutăților de tot felul, m-au împlinit sufletește. Am fost forțat, la un moment dat, să vând casa aceea. Am simțit atunci că mi-am vândut fericirea…
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Marius Albert Neguț?
Căpitan la cincisprezece ani, Cinci săptămâni în balon, Ocolul pământului in 80 de zile, Toate pânzele sus, Cireșarii, Winnetou, Singur pe lume, Robinson Crusoe, Europolis, Odiseea Căpitanului Blood, Papillon și multe, multe altele. De altfel, mărturisesc, literatura de călătorie și aventură este preferata mea.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului …?
Ultima carte pe care am citit-o și care poate fi încadrată (și) la roman de călătorie a fost Cele patru oglinzi ale adevărului, scrisă de Ana-Maria Negrilă. Anul acesta am mai citit Turistul, de Olen Steinhauer, Noaptea de foc, de Éric-Emmanuel Schmitt și Calatorul, de Terry Hayes. Dintre acestea m-au satisfăcut Cele patru oglinzi ale adevărului și Călătorul.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Ce viață săracă aș fi avut de n-aș fi putut evada din realitatea ei prin intermediul lecturilor! Călătoresc imaginativ de la vârsta de patru ani, moment în care bunica mea m-a învățat să citesc. N-aș putea spune însă că mi-am planificat vreodată o deplasare în scop turistic ajutându-mă de vreo carte anume.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
După părerea mea, literatura poate spori farmecul unei călătorii, mai ales dacă se află în simbioză cu aceasta… Personal, dacă aș pleca în Caraibe, aș lua cu mine, spre exemplu, Ochiul de tigru, roman scris de Wilbur Smith, în care eroii principali caută comori prin epavele unor vase scufundate. În Grecia, poate chiar anul acesta, voi avea cu certitudine în bagaj Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis, capodoperă pe care, spre rușinea mea, nu am citit-o încă. Pentru Veneția, o carte potrivită mi s-ar părea cea scrisă de Jan Morris – care poartă chiar numele orașului -Veneţia.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cu excepția seriei Din altă viață (al cărei volum trei se numește Teleleu), serie scrisă într-un mod amuzant, nu cred că romanele mele se potrivesc vacanțelor, perioade în care cititorii preferă literatura care destinde. Chiar dacă, spre exemplu, în Cerberus, eroul principal pornește din București și ajunge în Istanbul și, mai apoi, Mardin, subiectul acestui roman – traficul de persoane – nu-l recomandă unei lecturi de vacanță.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Sincer, încă nu știu. După cum ai sesizat din răspunsurile de mai sus, cărțile pe care le iau cu mine trebuie să se potrivească cumva destinației, prin urmare, neștiind unde voi pleca, nu știu nici ce voi citi…
