Invitatul cu nr. 45 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Florin Irimia.
Florin Irimia – Născut în Iași, într-o iarnă grea din 1976, după o călătorie relativ scurtă dintr-un loc călduț, într-unul foarte friguros. Călătorește la Piatra Neamț, la o vârstă fragedă, unde se stabilește până în 1994, cu mici deplasări în Bulgaria, Cehia, Iugoslavia, Turcia, Ungaria, pe Ceahlău și la Costinești. În 1993 călătorește la Paris, cu școala. Îi place nespus, afirmă, cu naivitatea specifică adolescenței, că în 10-15 ani și Bucureștiul va arăta ca Parisul. Refuză să călătorească la New York, cu tatăl lui, în 1995 (1996?), invocând motive personale. Un idiot. În 2002 călătorește pentru prima oară la Berlin, un oraș pentru care va face ulterior un fel de obsesie. Călătorește în Grecia, Austria, Germania, Portugalia, Marea Britanie. Nu călătorește mult, de fapt, călătorește din ce în ce mai puțin. Apoi vine pandemia și nu mai călătorește deloc… Cea mai recentă carte publicată: Bărbatul din spatele ceții, Editura Polirom, 2021.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Florin Irimia?
De un anumit tip de călătorii, da. De cele interioare, de exemplu, de cele care au loc în lumea visului, și de cele din cărți, dar nu neapărat din cărțile de călătorie. Dar mai puțin de cele reale, nu în ultima vreme cel puțin.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru tine?
Călătoria perfectă e cea cu trenul, într-un vagon de dormit, de-a lungul unui continent, cu opriri (și coborâri) în stațiile cele mai importante, timp de două-trei săptămâni.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Lisabona, în februarie 2019, o călătorie scurtă, de doar câteva zile, dar cu un impact emoțional foarte puternic, și Berlin, iulie-august 2021, unde am stat mai mult, și m-am bucurat pentru că țineam foarte mult să-l revăd. Am scris despre ambele, poate la anul vor apărea aceste două povestiri într-un volum împreună cu altele.
– Ce cărți de călătorie ai citit în copilărie și adolescență?
Cărțile lui Jules Verne, ca mai toți copiii de atunci, și ceva mai târziu, Călătorie în jurul camerei mele, de Xavier de Maistre. Poate au mai fost și altele, dar nu mi le amintesc.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale tale?
N-am mai citit propriu-zis cărți de călătorie de pe vremea adolescenței, deși, orice roman pentru mine este o formă de călătorie. Cel mai recent am călătorit cu Jonathan Coe în Grecia anilor ‘70. Mă refer la Domnul Wilder și cu mine, recent apărută în traducerea lui Radu Paraschivescu la editura Polirom.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu am făcut niciodată o asemenea excursie.
Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Pe o insulă pustie, dacă aș intenționa să ajung acolo, n-aș lua decât Ghidul supraviețuitorului pe o insulă pustie. Acum, dacă aș ajunge întâmplător pe o insulă pustie, să zicem în urma unui naufragiu, e de presupus că aș citi cartea pe care aș avea-o la momentul acela cu mine, sau, mai curând, una din cărțile pe care le-aș găsi plutind pe apă. Chiar și așa, cred că n-aș avea timp s-o citesc, preocupat fiind cu supraviețuirea. În concedii, din păcate, nu prea mai citesc, fiind mai degrabă preocupat cu scrisul, de care nu am timp până la concediu, preocupat fiind cu școala.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cărțile mele sunt fie călătorii în trecut (O fereastră întunecată, Misterul mașinuțelor chinezești), fie călătorii interioare, înspre centrul sufletului meu. Aici cred că tu poți să-mi spui cel mai bine, ai luat Bărbatul din spatele ceții cu tine în Grecia, anul trecut. 🙂
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Vara asta voi călători în Austria și Germania pentru câteva zile și, profesional, în Elveția, cu o bursă.
