În week-end-ul ce tocmai a trecut Michael Jackson ar fi împlinit 51 de ani dacă ar mai fi avut răbdare să trăiască o lună. Dar nu a avut şi s-a dus la cele veşnice ajutat fiind de dependenţa lui de calmante şi de un doctor particular înţelegător cu nevoile sale. Povestea este cunoscută. M-am cutremurat însă descoperind faptul că aprecierea capătă noi valenţe în societatea de azi atunci când un mare om trece la cele sfinte. Postul de radio Europa FM care parcă de la o vreme s-a infantilizat şi prostit de tot, a asamblat un alt week-end de difuzare intensă a muzicii lui Jackson, reluând facil muzica week-end-ului care a precedat imediat anunţul morţii starului planetar.
Penibilă este însă fuga după profit a întreprinzătorilor care aşteaptă cu nerăbdare moartea unuia sau altuia dintre staruri pentru a mai trage un tun comercial din vânzarea tricourilor, brelocurilor, pixurilor, CD-urilor, biografiilor, albumelor, această imensă industrie a entertainment-ului complet inutil (chiar am văzut la un chioşc de ziare un album-carte cu şi despre Michael).
Postul de radio a organizat, obsvios, concursuri cu ascultătorii care trebuiau să răspundă unor întrebări de cultură generală despre viaţa şi opera lui Michael pentru a câştiga albumul omagial sau tricoul special (produse care puteau fi achiziţionate de către fani şi de pe site-ul postului de radio căruia, uite, îi fac reclamă gratuită fără ca acesta să aibă bunul simţ să-mi dea un CD, o cană sau un tricou la un preţ…special). Câte soţii a avut Michael? Care a fost considerat cel mai bun videoclip al tuturor timpurilor? Câţi copii are? Numiţi trei albume ale lui Michael care s-au clasat printre primele zece în topurile vânzărilor din America (evident că au fost cenzurate toate aspectele care nu s-ar fi cadrat cu momentul de bocet solemn, toate controversele) etc. Fiecare a doua melodie era cântată de Michael. Mi s-a făcut greaţă de aceste dulcegării post-mortem şi mi-am adus aminte că înaintea prematurului său deces nici naiba nu îl mai băga în seamă. Cel puţin în România.
Şi pentru ca lucrurile să fie interactive, postul de radio care a simţit că e o pâine bună de mâncat cu aniversarea rotundei cifre de 51 de ani de la naşterea lui Michael, a pus la dispoziţia fanilor îndureraţi şi un forum pe care mesajele au curs, mesaje care mai de care mai lacrimogene de genul Michael a murit şi cu el a murit şi viaţa mea, continui să trăiesc pentru a-i asculta muzica (Ghiţă din Petrila), Aveam 12 ani când Michael a intrat în viaţa mea, cum voi mai trăi fără el (Ion din Ţânţăreşti), Orice ar spune criticii Michael rămâne cel mai mare artist al universului (Georgeta, Scârţeni), Michael nu a murit, trăieşte în noi şi printre noi prin muzica lui fabuloasă (Aura din Popândeşti), Am dansat primul bluse pe Michael iar dragostea pentru el a rămas nu cum s-a întâmplat cu ăla cu care am dansat-arză-l-ar focul! (Maricica din Găgeni), Nu l-am meritat, era prea mare pentru o omenire atât de mică (Alex din Cocorăştii Colţenii Noi) Michael nu uita România încă te iubeşte şi ie a ta!(Gica din Tecuci).
Nu am ascultat mult, doar cât trebăluiam prin bucătărie dar oricum mi s-a făcut greaţă faţă de atâta ipocrizie şi zaharicale. Tipii şi tipele care au evoluat la statutul angelic de star cred că uită la un moment dat, ajutaţi şi de sumele colosale pe care le câştigă şi care aparent la asigura tinereţea fără bătrâneţe (a propos de Madonna), că sunt oameni şi că oamenii de obicei mai şi mor. Iar maşina de marketing a societăţi disperate de consum intră în funcţiune pentru a dresa publicul slab de minte şi a-i inocula ideea că starurile sunt nemuritoare iar atunci când dau colţul trebuie neapărat să mai cumpărăm câteva zeci de milioane de copii ale albumelor lor, dar si pixuri, brelocuri, tricouri, prezervative cu moacele lor. Uite ca nu sunt!
P.S. A se studia şi polemica dintre Mihail Neamţu pe de o parte şi grupul dilematicilor trendy (a.l.ş. şi Mircea Chivu) grup puţin zgâlţâit de însuşi Andrei Pleşu (mărturisesc timid, îi găsesc lui Michael Jackson cîteva calităţi notabile, dar cred, cum cred şi alţii, că bocetul mondial cu care a fost dus la groapă e un mic exces. În rest, să-i fie ţărîna uşoară! În Melancolie, Dilema Veche Anul VI, nr.284 – 24 iulie 2009)
