Clubareala de 26 ianuarie

Pe 26 ianuarie s-au implinit nouazeci si patru de ani de cand s-a nascut celebrul personaj care si mort pare a nu se desparti de poporul lui drag. S-a organziat chiar si o licitatie cu tot felul de cadouri exotice primite de celebrul cuplu prezidential in urma vizitelor de lucru si de stat.  Daca ne-am obisnuit cu bocetele unor nostalgici langa mormintele celor doi din cimitirul Ghencea, nostalgici care isi fac cruci, aduc sobor de preoti ( o culme a abertiei) intr-o incercare postuma de a le descoperi latura umana, democrat-crestina, un evenment de o cu totul alta natura a avut loc intr-unul din cluburile de fite din Capitala: o petrecere avand ca tematica regimul comunist si, dat fiind speranta patronului de a face un profit cat mai mare, aducand in local, la clubareala, fosti pionieri ai Patriei. Tinuta obligatorie era chiar cea de pionier. Animatoarele aproape adolescente au adoptat tinuta pioniereasca transformata, spre a fi cat mai sexy–trendy: daca s-au gasit camasi albe la care au fost atasate celebrele cravate rosii, fustele negre, plisate erau insa scandalos de scurte, lasand sa se intrevada pulpa pana sus-sus (Lenuta ar fi facut cu siguranta infarct daca ar fi vazut o astfel de desacralizare).

Nici vorba de celebrele sarafane-sac de cartofi bleumarin cu matricola obligatoriu la vedere! In mod evident, tinerele intervievate habar nu aveau despre ceea ce a insemnat regimul comunist pentru poporul roman, pentru parintii, bunicii si (cu atat mai putin probabil) pentru strabuncii lor, fiind nascute dupa 1989. Beneficiind de tot ceea ce a adus bun anul 1989 si, mai ales, de libertate. Chiar si libertatea de a clubari in voie. Ne intrebam melancolici nu numai daca au vazut filmele noii cinematografii romanesti care s-a aplecat cu atentie asupra acestui trecut apropaiat, destul de problematic. Probabil ca nu au urmarit nici macar 4,3,2 film care abordeaza o tematica ce le-ar fi putut starni interesul caci, ne intrebam, daca acele tinere, mai mult sau mai putin frumoase, ar fi fost la fel de dispuse a imbraca in uniforma comunista daca ar fi stiut ca in acele vremuri minunate pana si viata sexuala era reglementata de Ceausescu, neexistand nici prezervative si nici anticonceptionale).

Deranjanta a fost aparitia in cadrul scurtei stiri a proprietarului localului care a explicat de ce a ales aceasta tematica, ba mai mult, intreprinzator, facuse rost si de un steag rosu al PCR pe care-l exhiba cu mandrie proletara. Unul dintre participantii in varsta la petrecere se mandrea ca el a fost facut pionier tocmai la inchisoarea unde fusese inchis nea Nicu. Probabil incerca sa-si valorizeze la maximum sansele de a agata vreuna din pseudo-pionierele sexy. S-a dansat pe muzica unei formatii anonime, Marfar. Intrebati, doi-trei dintre membrii trupei au delcarat ca habar nu au despre ceea ce a fost atunci fiind nascuti dupa, „intrebati-l pe George (nume fictiv), el e mai batran, poate stie cum a fost atunci”. Tobosarul, vizibil baut si obosit, intrebat, a rostit o sentinta extraordinara pentru haosul sau mental „Atunci era si foarte bine si foarte rau, acum este si foarte bine si foarte rau” .

Din nou observam aplicarea dublul standard in societatea romaneasca si nu numai: daca Radu Mazare a aparut in presa internationala dupa ce si-a satisfacut capriciul de a participa la o prezentare de moda impreuna cu fiul sau in uniforma ofiterilor Wehrmachtului, nu acelasi lucru s-a intamplat cand a adoptat un fel de uniforma a lui Che Guevara, ba mai mult, a mai imbracat si niste tineri si tinere imberbe. Garda personala. Paranoia, e drept, nu cunoaste limite. Daca as cauta putin, as putea da peste sase-sapte citate grele, din opera majore de specialitate care ar reliefa, fara indoiala, importanta memoriei in societatea omeneasca, nocivitatea amneziei etc., dar n-am sa o fac. In fond, acei minunati tineri cu keff de super–distractie ( pentru a pastra  tonul tineresc de azi) nu sunt nici primii, nici ultimii  carora nu le pasa pur si simplu fata de ceea ce s-a intamplat acum 20-30 de ani si nu acum 200-300 de ani, intr-un orizont abstract si rece, facand parte din cei 50% din tinerii nascuti dupa 1989 care au o parere buna despre Ceausescu dar poate ca ar trebui sa stie ca umanitatea a progresat constant de-a lungul timpului tocmai pentru ca a avut puterea de a-si aduce aminte. De a nu uita. Si, in general, cu unele chestii nu merita si nu se poate sa glumesti prosteste.

Nu poti sa dai din fund pe Internationala sau Trei culori cunosc pe lume! Nu sunt sigur ca daca uitam istoria riscam sa o repetam, insa riscam ca demonii din trecut sa se intoarca, mascati, sub cu totul alte forme, afectandu-ne, distorsionandu-ne sau chiar distrugandu-ne existenta ( se aplica si unei caricaturi de ales local, fascisto-guevaristul Radu Mazare). Oare ce s-a intamplat cu predarea in scolile noastre a unei discipline distincte, cum se dorea, istoria regimului comunist in Romania?