In masina care ne-a dus de la aeroport la hotel la sosirea in Malta, am vazut de pe autostrada o constructie uriasa care era vizibila de la distanta si care domina peisajul. Mr. David, soferul, ne-a explicat ca acesta este a treia cupola ca dimensiuni din Europa. Ghidul Frommer spune ca este a patra din lume. Informatia nu a fost confirmata din alte surse si am auzit chiar o afirmatie similara despre alta biserica din insula Gozo, dar mai tarziu dupa-amaiza, cand am ajuns in orasul Mosta pentru a urmari procesiunea din Vinerea Mare, recomandata de Mr. Albert, cunoscatorul receptionist al hotelului, cu totii am fost de acord ca este MARE.
Asa cum am fost avertizati, orasul a fost inchis pentru autovehicule pentru eveniment si a trebuit sa mergem pe jos pentru aproximativ doi kilometri de la marginea orasului pana la biserica din centru. Ne-am confruntat pentru prima oara cu sentimentul de familiaritate pe care apoi le-am experimentat pentru restul calatoriei. Peisajul si stilul de constructie este foarte similar cu cel al oraselor si satelor arabe din Israle, malteza vorbita este apropiata de arama si silueta bisericii pe cerul orasului arata ca o replica plata a Nazareth-ului.
Impresionanta biserica dedicata Sfintei Maria – in malteza Rotunda din St. Marija Assunta – a fost construita intre 1833 si 1860 si planurile s-au bazat pe modelul Panteonului din Roma. Pe 9 aprilie 1942, o bomba germana a cazut in interiorul cupolei, dar nu a explodat niciodata, eveniment care este amintit drept “Miracolul din 9 aprilie”.
Domul este impresionant si in interior. Tavanul este pictat intr-o maniera abstracta si sporeste sentimentele de dimensiune. Diametrul interior este de 37,1 metri, iar zidurile au 9,1 metri grosime.
Biserica era suprapopulata, intrucat era momentul liturghiei din Vinerea Mare dinainte ca procesiunea sa-si inceapa parada de pe strazi. Nu am putut sa ne miscam liber prin biserica si sa admiram arta, dar am putut vedea carele alegorice, statuile si relicvele care erau pregatite sa participe la eveniment. Era destul de evident ca in aceasta tara profund religioasa multi oameni au muncit zile si saptamani pentru pregatiri.
Cand am iesit, am vazut un alt fel de pregatire pe scarile bisericii. Lanturi grele de metal asteptau oamenii destinati sa le poarte pe picioarele lor in timpul procesiunii, ca un simbol al suferintelor lui Hristos. Persoanele care urmau sa poarte lanturile aveau picioarele protejate cu bandaje.
Era deja dupa-amiaza tarziu si strazile au inceput sa se umple cu oameni care asteptau ca procesiunea sa inceapa. Calea de mers de pe strazi era bine marcata, incepea de la biserica si se sfarsea la marginea uneia dintre strazile principale din oras. Cateva scaune erau vandute pentru cativa euro, alte persoane se adunau in balcoane asteptand. Am fost inspirati si norocosi sa gasim o cafenea (cu o tema cinematografica – mai multe amanunte in episodul urmator!) la etajul al doilea al unei cladiri in coltul pietii de langa biserica. Am luat cateva beri si am asteptat ca evenimentul sa inceapa in jurul orei 17.
Primii care au mers in procesiune au fost demnitarii din oras urmati de orchestra locala. Toti pareau ca merg cu incetinitorul si s-au oprit de cateva ori asa ca a fost destul timp de a face poze din toate pozitiile.
Statui, picturi, icoane din biserica au urmat carate de care alegorice. Logica a devenit evidenta, pentru ca fiecare dintre care si grupurile de oameni au fost descrise si povestea Patimilor lui Hristos istorisita la difuzoare prima data in malteza si apoi in engleza.
Prietenii nostri purtatori de lanturi au urmat. Acestia au fost in costum complet – aratand un pic ca cei din Ku-Klux-Klan, dar nu am fost atat de socati pentru ca deja vazusem aceste costume la o procesiune similaara in sudul Spaniei acum cativa ani. Unii dintre ei erau desculti, cativa purtau pantofi de sport, cu totii purtau lanturi reale si grele din metal. Miscarile incete erau cu totul justificate pentru ei.
Costumele reflecta viziunea locala a modului in care aratau personajele dramatice din Biblie si au fost purtate de catre participantii de la parada, ca intr-un carnaval funerar. Comentariul avansa lent prin povestea Bibliei. Era deja ora 19, priveam procesiunea de doua ore si a devenit evident ca va dura pana seara tarziu sau chiar pana noaptea. Cand comentariul a ajuns la episodul in care Barabbas a fost gratiat de catre evrei in locul nevinovatului Hristos, am decis ca am privit indeajuns si ne-am indreptat inapoi spre locul nostru.
Pe drumul de intoarcere, nu am putut rata chioscurile de mancare cu prajituri si produse de patiserie magnifice. Pastele urmeaza unei perioade de post pentru crestini si acesta a fost probabil unul dintre motivele pauzei de la poze in timpul acestei sarbatori.
