V-ati imaginat vreodata un oras de acum 3000 de ani? Eu da insa n-am atins nici pe departe realitatea. Prea putini si-ar inchipui un oras cu strazi de marmura strajuite de coloane si statui, luminate in negura noptii de faclii postate in dale, pe aleile principale. In mod sigur mie nu mi-a trecut niciodata prin minte sistemul de iluminat stradal.
Pierdut in istorie, Efesul s-a ridicat pe tarmul egeean de cel putin trei ori si tot de atatea ori a fost distrus de cutremure, inundat de raul Meanders, cotropit de navalitori, si-a schimbat locul, s-a acoperit de trecerea timpului si a fost adus la lumina de un nou fondator sau, in ultima instanta, de catre arheologi.
De la Strabon si Pausanias aflam ca a fost construit de catre amazoni, a fost apoi cucerit de ionieni, pentru a fi reconstruit pe o noua locatie de catre Androclos, fiul regelui Atenei. A trecut sub dominatii succesive, intai greceasca, persana, apoi romana, bizantina pentru a ajunge ceea ce este astazi – o marturie vie a lumii de odinioara, pe teritoriu turcesc, aproape de Izmir, langa Kusadasi. Escavat si oferit atentiei publicului in proportie de 15% din ce a fost odata, marturiile din epoca romana sunt impresionante prin finetea detaliilor, prin grandoarea si maretia constructiilor si nu in ultimul rand prin surpriza pe care ti-o provoaca anticele” comoditati”.
Pasind oarecum cu emotie in acest imens muzeu in aer liber, nu mica mi-a fost mirarea sa intalnesc, chiar de la intrare, sistemul de canalizare format din tevi de lut ars.Sa mai zica cineva ca traim timpuri moderne! Am avut brusc senzatia ca mai avem foarte mult de inventat si aplicat pana sa ajungem la ce a fost odata pe aceste meleaguri. La intrarea in oras sunt nelipsite baile publice cu rol in preveniea raspandirii bolilor aduse de vizitatori, folosirea lor fiind obligatorie pentru cei care isi doreau accesul in centrul Efesului.Mai faci cativa pasi pe marmura incinsa de soare trecand prin fata basilicii – spatiu destinat comertului si nu biserica, asa cum ati fi inclinati sa credeti din denumire, in fata careia se intinde piata publica municipala – agora. Construita in perioada elenistica si reconstruita in timpul imparatului Nero, are forma patrata si reprezenta centru guvernamental al orasului.
Privirea iti este atrasa apoi de Odeon, un teatru mic, cu capacitate de 1500 de locuri, care pe langa reprezentatii si concerte gazduia si intalnirile politice ale conducatorilor vremii. In vecinatatea odeonului cateva coloane stinghere stau marturie a maretiei de odinioara a palatului municipal.Cladirea cuprindea altarul zeitei Hestia, statuia acesteia si o flacara sacra pastrata vesnic arzand simbolizand bunastarea orasului. Escavatiile au scos la iveala si trei statui ale zeitei Artemis care acum sunt adapostite de muzeul din Efes.
Piata si templul domitian care se mai vad astazi au fost odinioara locul pe care se ridica un templu cu trei etaje dedicat lui „Flavian Sebastoi” adica acelui trio de imparati care a condus Imperiul Roman intre 69-96 d.C. – Vespasian, Titus – care a distrus orasul Ierusalim in 70 d.C. si Domitian care a fost imparat in perioada in care apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Este una din putinele marturii are domniei si existentei lui Domitian, dupa asasinarea acestuia numele sau fiind sters din toate inscriptiile.
Ramanem cateva minute in fata fantanii Pallio care, desi a infruntat 2000 de ani de intemperii nu si-a pierdut nimic din fragilitatea arcadei. A fost construita in anii 97 i.C de catre Afilius si Sextilius Pollio si a fost impodobita cu statuile Odysseus si Polyphemos care se pot admira si acum in muzeul Efes spre mai buna pastrare si conservare.
Din frumusetea monumentului Memius, construit in memoria fiului dictatorului Sulla, stau marturie si astazi cateva coloane, statui si sculpturi care impodobeau cladirea originala.
