Continuam vizitarea acestei minuni numita Efes. Oriunde te uiti, fiecare monument, fiecare piatra sculptata sau inscriptionata transpira istorie.
Ne-am facut intrarea in oras, am onorat baile publice, templele si monumentele din partea nordica. Pasim cu incredere pe aleea principala, care leaga poarta de nord de cea de sud, prin Poarta lui Hercules din care nu se mai vad astazi decat coloanele. Ne atrage privirea Fantana lui Traian, construita in secolul intai era noastra, probabil undeva intre 98-117 d.C in onoarea marelui imparat roman.
Trecem pe langa baile termale scolastice a caror capacitate putea servi pentru 1000 persoane, dotate cu camere de odihna si saloane de distractie si ne oprim in fata Templului lui Hadrian.
Ridicat in anul 138 d.C, dupa vizita pe care Hadrian a facut-o in Efes in 128 d.C si reconstruit din fragmentele care au infruntat si au supravietuit timpurilor, fatada ni se prezinta astazi in toata splendoarea sa, cu patru coloane corintiene, doua rotunde si doua patrate, care sustin o arcada, avand la mijloc sculptat chipul lui Tyche, zeita victoriei. La fel de bine pastrata si adusa in atentia publicului, mai ales datorita controversei pe care a starnit-o in timp, este si sculptura care impodobeste fatada interioara reprezentand, dupa unele pareri, pe Medusa, dupa altele pe sotia lui Hadrian, iar dupa cea a carcotasilor, pe iubitul lui Hadrian, Antinous. Greu de multumit si moravurile acelor timpuri, scrierile vremii criticandu-l pe imparat atat pentru atractia pe care o avea pentru tinerii frumosi cat si pentru relatiile adulterine cu femei maritate.
Vis-a-vis de templul lui Hadrian nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit „vilele” de la malul marii ale aristocratiei vremii. Locuinte spatioase, cu coloane impunatoare, case cu doua sau mai multe etaje, dispuse in jurul unor curti interioare, camere decorate cu picturi si mozaicuri stau marturie a caracterului nobiliar al celor pentru care au fost construite. Mult mai uimitoare au fost insa toaletele publice, poate pentru ca, asa cum spuneam, e greu sa-ti inchipui sistemul de canalizare si de evacuare a apelor menajere atat de avansat in acele timpuri.
Ne desprindem din mirare si lasam ochiul sa umple sufletul de frumusetea bibliotecii Celsus, aceasta constructie grandioasa construita in 114-117 d.C in onoarea lui Gaius Julius Celsus Polemaeanus, guvernatorul provinciei romane Asia. Adapostind candva 12.000 manuscrise, ca marime a fost a treia biblioteca a vremii, dupa cea din Alexandria si cea din Pergamum. Restaurata cu multa migala cu ani in urma de catre arheologii austrieci, cladirea are trei intrari strajuite de copiile statuilor orginale ale intelepciunii (Sophia), stiintei (Episteme), inteligentei (Ennoia) si excelentei (Arete) – originalele au ajuns in Muzeul Efes din Viena, cum bine ati anticipat.
Parasim cu regret piata din fata bibliotecii trecand prin Poarta lui Mazeus si Mithridates, ridicata de cei doi sclavi a caror nume au ramas in istorie ca recunostinta pentru eliberarea lor de catre imparatul Augustus si ajungem in agora comerciala.
Ne indreptam spre poarta sudica a orasului si in fata noastra se arata in toata splendoarea sa, marele teatru. Construit in perioada elena si extins si redesenat pana la actuala forma in perioada romana, amfiteatrul are o capacitate de 25000 locuri si este chiar si in zilele noastre, spatiul preferat pentru organizarea unor concerte si spectacole. Pierduti in maretia amplasamentului, gasim timp pentru un mic exercitiu de imaginatie vazand cu ochii mintii forfota si solemnitatea adunarilor religioase si politice, solemnitatea discutiilor filozofice, incrancenarea si consumul de adrenalina specifica luptelor cu gladiatori si animale.
