Impresii de calatorie

Hiroshima, My Love – 7 / Muzeul de Arta

Hiroshima are doua muzee de arta. Cel pe care l-am vizitat este situat intr-un parc din aproperea cetatii, la capatul unuia dintre bulevardele cele mai impozante ale Hiroshimei. Deschis in 1978 este adapostit de o cladire a carei intrare aminteste putin Muzeul de Arta din Tel Aviv, Dupa ce ai trecut insa de sala de intrare atmosfera se schimba – pavilionul principal de forma circulara fiind inconjurat de o gradina cu statui.

Colectia principala adapostita de acest pavilion este compusa in special din pictura franceza din secolul 19 si prima jumatate a secolului 20. Anexele situate in doua pavilioane pe laturile curtii rectangulare cuprind colectiile de pictura japoneza in stil occidental.

Chagall - L'Inspiration

O inscriptie la intrare mentioneaza ca muzeul este dedicat victimelor exploziei atomice. Legatura nu este nici directa si nici evidenta prin nimic din ce este expus in muzeu. Singura legatura, poate, este perioada acoperita de colectii – toate lucrarile expuse fara exceptie par sa se opreasca in jurul anului 1945, apartinand mai ales secolului precedent, cel al deschiderii Japoniei si al dialogului intre artele plastice japoneze si cultura clasica europeana.

Din colectia de arta europeana voi mentiona un Chagall din cele dedicate primei sale sotii in perioada tineretii, un splendid ‘Portret al domunului Cerisier’ al lui Modigliani, o scena de ‘Can-Can’ a lui Picasso si delicata ‘La Roumaine’ a picotrului evreu polonez Moise Kisling. Aproape fiecare pictor major francez sau care a creat in Franta de la Delacroix la Matisse este reprezentat in colectie.

Modigliani

Partea cea mai interesanta pentru mine a fost insa colectia de arta japoneza in stil occidental. Pentru amatorul de arta europeana influenta stilistica si tematica a gravurilor japoneze in arta lui Van Gogh si a urmasilor sai este un fapt cunoscut, vizitarea acestei colectii pare o reprezentare culturala in oglinda demonstrand ca dialogul si influentele au lucrat in ambele directii.

Takeji Fujishima este primul pictor major pe care l-am remarcat. Pornind de la o formatie traditionala japoneza a evoluat spre tematica si apoi spre stilistica occidentala in portretele sale, ‘Trandafirii galbeni’ ai lui Kumagai se afla si ei la frontiera intre stilul si linia japoneza si compozitia moderna europeana.

Picasso - Can Can

O mixtura inversa apare in peisajul de iarna al lui Kinosuke Ebihara intitulat alternativ ‘Copaci morti’ si ‘Stol de pasari’ unde tematica specifica peisagisticii japoneze este tratata in tehnica impresionista. ‘Papusile’ lui Kumugai au ceva din tenta si nelinistea interioara a picturii scandinave sub aparenta copozitiei calme, in timp ce senzualul ‘Nud’ al lui Manjiro Terauchi a strabatut intregul parcurs al drumului intre arta japoneza si cea occidentala putand apartine in egala masura unui pictor european sau american.

Terauchi - Nud

Ebihara - Dead Trees

Articole similare

Dirty Harry (1971): un film, doua pareri. Saptamana Clint Eastwood

Delia Marc

Oameni ”răi” îndrăgostiți: La balance (1982)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefilă (9 – 15 noiembrie 2015)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult