La iesirea din muzeu m-am indreptat spre Parcul Memorial al pacii. Era o zi calda dar ploioasa, o atmosfera apasatoare, potrivita locului. Parcul Memorial este situat in zona care era candva centrul comercial al orasului. Explozia atomica a transformat-o intr-un camp de cenusa si a ucis instantaneu pe toti care se aflau acolo in momentul fatidic.
Astazi este un parc si verdele domina, desi cativa copaci uscati, unii pe jumatate, semnaleaza ca locul nu este un parc obisnuit. O alee larga duce spre un arc sub care arde flacara vesnica. Pe alee se perinda permanent in timpul zilei grupuri de copii, scolari de diferite varste, in uniforme – pelerinajul la Hiroshima si vizitarea muzueului si a parcului facand parte din experienta formativa a tinerelor generatii de japonezi.
Flacara vesnica a fost aprinsa in 1964 sub o arca de beton de dimensiuni nu prea mari si va ramane aprinsa cat timp exista arme atomice pe suprafata pamantului. Sub ea o structura de beton reprezinta un cenotaf – monument de obicei dedicat unei persoane sau unui grup de persoane al caror ramasita pamantesti se gasesc inalta parte. In acest caz, cenotaful adaposteste lista cu numele tuturor celor pieriti in explozia atomica, a celor din care nu a mai ramas nici macar cenusa, doar amintirea. Paralela cu sala numelor de la Yad Vashem este din imediata pentru cei care au vizitat cele doua locuri.
Continuand pe aceeasi axa se ajunge la Monumentul Copiilor. Este o structura inalta de cativa metri, de forma aerodinamica, pe varful careia se afla statuia unei fetite care se joaca cu origami. Povestea este a unei fetite afectata de arsuri si radiatii, care credea ca daca va reusi sa indoaie o mie de origami va supravietui. Nu a apucat. Pana astazi copii din toata Japonia si din lume trimit origami care sunt pastrate o vreme in cutii speciale in preajma monumentului.
La capatul axei se afla domul atomic. Este una dintre putinele cladiri din care a mai ramas ceva. Candva era o structura solida din beton, sediul pavilionului de expozitii a camerei de comert a orasului. A fost pastrat ca o ruina, sub forma in care a supravietuit bombardamentului. Ca loc domul este separat de parc si de cealalta parte a canalului deltei pe care este construita Hiroshima, in partea locuita si populata a orasului. Memoriale similare ale distrugerii in mijlocul renasterii din jur am vazut si la Berlin si la Dresda.
Lateral fata de axa principala mai exista doua monumente demne de explorat. Unul este un fel de altar multiconfesional, o structura cu silueta de pagoda, dar care imbina simboluri ce par imprumutate din alte religii. Este de fapt un monument al studentilor mobilizati – Hiroshima fiind un centru universitar dar si militar, era loc de concentrare pentru studentii din intreaga Japonie si multi au pierit in explozie.
Celalalt este un cenotaf al victimelor coreene – mai multe zeci de mii de prizonieri si deportati coreeni adusi cu forta in timpul razboiului in Japonia numarandu-se printre victimele bombardamentul atomic.
In parc se organizeaza in fiecare an la 6 august ceremomia de comemorare a exploziei atomice. Este o ceremonie destul de scurta, are loc dimineata devreme, se spun rugaciuni, iar la ora exacta a exploziei, la 8:15 se pastreaza un minut de tacere.