Yi dai zong shi (2013) – The Grandmaster – Marele maestru
Regia: Wong Kar Wai
Distribuția: Tony Leung Chiu Wai, Ziyi Zhang, Jin Zhang
Wong Kar Wai revine în fața publicului cu o nouă capodoperă inspirată din viața maestrului Kung Fu, Ip Man, un film despre universalitatea artelor marțiale, a cărui poveste este setată în era Republicii Chineze, după căderea ultimei dinastii, o perioadă de haos din punct de vedere politic, dar considerată Epoca de aur pentru artele marțiale chinezești. Regizorul nu și-a dezamăgit fanii nici de data aceasta, filmul fiind o încântare pentru ochii oricărui cinefil, o odă adusă frumuseții materiale și spirituale. Realizat împreună cu nume mari ale cinematografiei, pelicula reușește să se impună ca un film de referință în sfera artelor marțiale, dar cu un specific aparte, ce transmite „un cod de viață” și mai puțin un stil de luptă, lucruri nu tocmai înțelese de cei neinițiați.
Construit ca o poveste relatată în timp de noapte de către o voce înțeleaptă, regizorul i-a oferit rolul de narator personajului masculin principal, Ip Man (Tony Leung), legendarul maestru al lui Bruce Lee și întemeietor al școlii de Kung Fu, Wing Chun. Acesta începe să povestească în secvențe, fiecare dintre ele încheiată cu stocarea amintirii într-un instantaneu realizat de un fotograf ascuns ochiului spectatorului, drumul parcurs de la copilărie la statutul de maestru al artelor marțiale. După o tinerețe dedicată artelor marțiale, Ip Man este ales reprezentant al artelor marțiale din partea Sudului Chinei. Ceea ce începuse ca o autobiografie, continuă ca un război între tabere inamice pentru aflarea maestrului suprem. Născut în Foshan, în sudul Chinei, căsătorit cu Zhang Yongcheng (Song Hye Kyo), descendentă a familiei de nobili Manchu, pasionat de stilul Wing Chun, Ip Man este un client fidel al bordelului Gold Pavilion, un loc de întâlnire al maeștrilor Kung Fu.
În 1936, când Japonia invadează Manciuria, maestrul artelor marțiale din Nord, Gong Baosen (Wang Qingxiang), se instalează în Foshan și reîncepe negocierile pentru un schimb de informații și tehnici între Nord și Sud. De asemenea, el vrea să sărbătorească și retragerea din funcția de maestru. În cadrul multiplelor întâlniri, Ip Man se întâlnește cu fiica maestrului din Nord, care este singura moștenitoare și cunoscătoare a stilului letal “64 de Mâini”, și care devine personajul feminin principal, reprezentant puternic al sexului frumos, cu tendințe clare de independență și răzvrătire. Din acest moment narațiunea va urmări destinele acestor doi protagoniști, iubitori ai artelor marțiale, văzute ca un stil de viață și credință.
Totuși, situația politică nu le este prielnică acestor maeștri, practicanți și iubitori de stiluri diferite de Kung Fu. Războiul îi determină pe fiecare dintre ei să pornească pe drumuri diferite, dintre cele mai grele, până când un ucenic al maestrului din Nord îi aduce din nou împreună: Ma San (Zhang Jin), maestru Xingyi, aduce moartea maestrului și implicit dorința de răzbunare a fiicei. Gong Er trebuie să ia decizia ce o urmărise toată tinerețea: va renunța ea la viață pentru a-și răzbuna tatăl sau va accepta ultima lui dorință, și anume să nu caute răzbunarea. În același timp, narațiunea pare să reia traiectoria inițială și prezintă spectatorului școala de Wing Chun creată de maestrul Ip Man în Hong Kong, la care avea să îi fie discipol în realitate chiar Bruce Lee.
Filmul are la bază o documentare serioasă realizată atât de regizor, cât și de ceilalți participanți la proiect: actorii de exemplu au studiat și practicat ani la rând artele marțiale. De asemenea, Wong Kar Wai a beneficiat de colaborarea a nenumărați maeștri ai artelor marțiale care au reușit să transmită pasiunea necesară actorilor, de unde rezultă și imaginile de o frumusețe și autenticitate extraordinare. Aici și-a adus aportul și mult aclamatul coregraf Yuen Wo Ping (The Matrix, Kill Bill, Crouching Tiger, Hidden Dragon).
Cu ajutorul lui Philippe Le Sourd, director de imagine, și William Chang, Tony Au și Alfred Yau, pe partea de montaj, filmul reprezintă o latură diferită a filmelor dedicate artelor marțiale. Luptele de Kung Fu sunt filmate în slow motion, regizorul dorind mai ales să evidențieze latura spirituală a artelor marțiale, maturitatea, echilibrul și înțelepciunea de care dau dovadă marii maeștri. A practica Kung Fu nu este privit ca un simplu stil de luptă, ci mai degrabă ca un act de cunoaștere a unei arte, a unor secrete bine tăinuite de către mai marii învățați, secrete ce sunt dezvăluite doar celor virtuoși. De asemenea, așa cum Gong Er recunoaște la un moment dat, fiecare stil de luptă reprezintă un stil de viață, iar maeștrii ajung la perfecțiune atunci când există o combinație între stilul de luptă și modul de a trece prin viață. Am putea afirma că drumul parcurs de maeștri este asemănător cu al oricărui învățat, înțelept ce dorește să ajungă la treapta ultimă a cunoașterii.
Chiar dacă este o odă adusă artelor marțiale, iubitorii acestui gen de film nu cred că vor fi prea încântați. Totuși, spectatorii ar trebui să știe că regizorul Wong Kar Wai, cunoscut pentru stilul poetic și oniric, nu ar fi realizat niciodată un film centrat pe scene de luptă, fie ele și în stilul artelor marțiale. Cine dorește să vizioneze un film tipic artelor marțiale despre viața maestrului Kung Fu poate opta pentru Ip Man (2008) și continuarea din 2010.
Kar Wai a combinat în această peliculă idei din mai multe domenii și din perioade diferite de timp, de unde rezultă și amploarea proiectului. Trebuie să recunosc că este unul din acele filme ce merită vizionate de mai multe ori tocmai pentru a prinde esența. Pe alocuri, profunzimea ideilor, precum și multitudinea planurilor pe care se desfășoară acțiunea, pun în dificultate spectatorul și creează impresia de incoerență. Așadar, înarmați-vă cu răbdare și pregătiți-vă pentru un spectacol vizual de excepție.
Notă: 7/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=BO1yfTfozhk’]
3 comments