Vara s-a sfârșit (2016)

Vara s-a sfârșit (2016)

Regia: Radu Potcoavӑ
Scenariul: Cristina Bîlea
Distribuţia: Nicholas Bohor, Dan Hurduc, Ofelia Popii, Șerban Pavlu, Valentin Popescu, Virginia Rogin, Dorian Boguţӑ

Mircea, un bӑiat de 14 ani din Cernavodӑ, așteaptӑ entuziasmat eclipsa de soare, singurul eveniment deosebit dintr-o viaţӑ plicticoasӑ pe care o petrece jucându-se singur în spatele blocului, bӑtând strӑzile orașului sau discutând cu nea Ilie. Înainte de producerea eclipsei, îl întâlnește pe Alex, un tânӑr venit de la București pentru a­-și aștepta tatӑl stabilit în Italia. Cei doi se împrietenesc și plӑnuiesc împreunӑ o rӑpire. Deznodӑmântul planului face ca eclipsa de soare sӑ nu îi mai trezeascӑ lui Mircea niciun interes, el fiind singurul din orașul de provincie, care nu privește fascinat întunecarea atunci când toatӑ lumea poartӑ ochelari fumurii.

Regizorul Radu Potcoavӑ reușește sӑ ilustreze cu sensibilitate dar și luciditate o poveste despre copilӑrie, hip-hop, relaţiile dintre copii și pӑrinţi, jocuri video, conștiinţӑ, eclipsӑ etc.

Alegerea personajelor este mai mult decât inspiratӑ, iar jocul actorilor susţine povestea în cele mai mici detalii (o bunӑ parte din scenariu bazându-se pe sugestie și stare). Nicholas Bohor intrӑ în pielea lui Mircea atât de bine (deși unele scene ar ridica mari dificultӑţi și pentru un actor cu experienţӑ), încât nu poţi sӑ nu te întrebi daca acest lucru se datorează indicaţiilor regizorale, similitudinii dintre actor și personaj sau unui casting fericit. La rândul sӑu, Alex înduioșeazӑ prin candoarea cu care poartӑ imaginea de adolescent rebel, în contrast cu drama unui copil abandonat de mamӑ și neglijat de tatӑ. Ofelia Popii și Șerban Pavlu dau viaţӑ unor personaje memorabile, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre noi poate identifica în jocul lor cel puţin un element din propria copilӑrie. Bunica lui Alex, nea Ilie și Toader întregesc povestea prin prezenţa lor, fiecare conturând imaginea unei societӑţi pentru care eclipsa devine metaforicӑ.

Scenografia este fidelӑ perioadei desfӑșurӑrii acţiunii: de la abţibildurile de pe frigider sau sticla galbenӑ de Hellas și pânӑ la casetofonul imens la care Mircea și Alex ascultӑ muzicӑ, iar sunetul clar în redarea dialogurilor, contribuie la crearea atmosferei anilor 90 (prin muzica acelor vremuri) dar și la amplificarea stӑrilor de tensiune.

Imaginea concureazӑ cu jocul actorilor pentru titlul de „cel mai bun element al filmului”. Fiecare cadru este echilibrat compoziţional și cromatic, mișcӑrile aparatului rimeazӑ cu starea fiecӑrei scene iar o bunӑ parte din ceea ce vedem pe ecran reprezintӑ filmare în regim de searӑ (lucru nu tocmai ușor de realizat).

Existӑ, ca la orice producţie de lung metraj și mici stângӑcii fie în dialog, sunet sau joc actoricesc. Puse însă în balanță cu produsul final, acestea devin demne de neglijat.

„Vara s-a sfârșit” este un film sincer, subtil și asumat despre conștiinţӑ și nebănuitele ei mecanisme; un film cu atât mai bun, cu cât abordeazӑ un subiect dificil într-un mod firesc și candid, cu o acţiune captivantӑ, cu scene de umor dar și scene care ne dau fiori reci. Secvențe precum cea în care lui Mircea i se cântӑ „La mulţi ani” sau cea în care protagonistul revine la moara abandonatӑ, îţi rӑmân în minte mult dupӑ ce ai pӑrӑsit sala de cinema, la fel ca și deznodӑmântul ambiguu la nivelul acţiunii, dar limpede la cel al conștiinţei personajelor.

Un film de recomandat prietenilor.

Nota 9/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=ZyQDdgz58sM’]