Zana (2019)
Regia: Antoneta Kastrati
Distribuția: Adriana Matoshi, Astrit Kabashi, Fatmire Sahiti
‘Zana’ (2019) regizat de Antoneta Kastrati este primul film din Kosovo pe care l-am văzut. Nu este o surpriză faptul că filmul se ocupă de războaiele din Balcani de la sfârșitul secolului trecut, printre urmările cărora se afla și apariția unor state noi pe harta Europei, intre care și Kosovo. Perspectiva din care este prezentat conflictul este însă diferită. Regizoarea, care trăiește la Los Angeles și care a realizat câteva documentare despre acea perioadă, a ales împreună cu scenariștii, să descrie conflictul în mod indirect, prin prezentarea traumelor și a sechelelor psihologice ale conflictului la peste un deceniu de la evenimente. O face din punctul de vedere al victimelor și în special al femeilor care au fost în multe dintre cazuri cele care au suferit cel mai mult în timpul războiului și care au continuat să-și poarte în tăcere coșmarurile ororilor prin care au trecut. Rezultatul este un film special, cu un puternic impact emoțional, o mărturie și un document realizate cu instrumentele filmului de ficțiune.
Acțiunea se petrece într-un sat musulman aflat la intersecția dintre lumea telefoanelor inteligente și a aplicațiilor YouTube, cu cea a tradițiilor care ghidează de secole viețile familiilor și ale comunității. Lume (Adriana Matoshi) este o femeie care se aproprie de 40 de ani care duce greul casei într-o economie rurală și o ordine socială în care femeia pare să aibă mult mai multe obligații și mult mai puține drepturi de a decide în legătură cu propria sa viață decât bărbații. Trauma fetiței ucise în război cu mai bine un deceniu în urma nu o părăsește, și femeia face față din ce în ce mai greu presiunilor soțului Rem (Fatmire Sahiti) și a soacrei (Astrid Kabashi) care doresc venirea pe lume a unui alt copil. Când medicina modernă pare a se dovedi ineficientă familia o presează să recurgă la sfaturile ‘vindecătorilor’ – fie cei locali din sat, fie cei mai celebri, cu programe televizate și onorarii de 500 de euro. Modernitatea și tradiția, trauma războiului și încercarea de a păstra coeziunea familiei, toate se întâlnesc conflictual în viața femeii.
Întreg filmul orbitează în jurul personajului Lumei și intepretarea Adrianei Moshi este excepțională. Săteanca din Kosovo este fragilă sufletește, dar și demnă în încercarea sa de a-și depăși trauma și de a se confrunta cu forțe mult mai puternice decât ea într-o lume în care este înconjurată de ostilitate și indiferență. Concepția regizorala a Antonetei Kastrati, chiar daca nu reușește să evite complet retorica demonstrativă o combină cu elemente de critică socială și de observație atentă a tradițiilor pentru a face ca filmul să fie interesant cinematografic dincolo de mesajul manifest. Cinematografia este și ea expresivă, cu momente de frumusețe autentică.
Direcția fantastică este mai puțin explorată, regizoarea fiind preocupată de dimensiunile sociale ale fenomenelor ‘vindecătorilor’ și al exorcizării, ceea ce mi-a amintit de un alt film din zona Balcanilor, ‘După dealuri’ al lui Cristian Mungiu, unde o temă asemănătoare era abordată tot într-un registru realist. Mi-au plăcut mai puțin felul în care au fost definite personajele din jurul Lunei, cred că era loc pentru mai multă profunzime psihologică mai ales în personajele soțului și al soacrei eroinei. ‘Zana’ este un film care se adaugă unei galerii de producții care descriu conflictele și războaiele din Balcani și urmările acestora. În plus, este un film cu momente de calitate cinematografică, un film care merita să fie văzut, și nu numai în contextul mesajului împotriva violenței războiului și a prejudecaților.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
