Regia: Bob Peterson, Pete Docter
Voci: Christopher Plummer, Edward Asner
Unul din motto-urile studiourilor Disney inca de la inceputurile sale a fost “pentru fiecare zambet trebuie sa fie si o lacrima”. Aceasta a zecea creatie a parteneriatului Disney-Pixar balanseaza intre lacrimi si rasete traducand intr-o fascinanta realizare motto-ul de mai sus.
Nimic nu te pregateste pentru subtila secventa nonverbala, de o mare incarcatura emotionala, transpusa in primele 15 minute ale filmului care ne prezinta viata lui Carl si Ellie, suflete pereche, de la prima lor intalnire in copilarie, pasionati fiind de acelasi explorator, aventurierul Muntz, la nunta lor, descoperirea rascolitoare a infertilitatii care le mai stinge un vis, la telul comun de a calatori la Cascada Paradise in America de Sud, pana la boala fatala a lui Ellie care intervine exact in momentul in care Carl se pregatea sa o surprinda cu bilete pentru marea calatorie.
Prezentul ni-l arata pe Carl in pragul internarii intr-un azil, pe cale sa-si piarda casa, reusind sa surprinda pe toata lumea cand dispare de sub ochii infirmierilor cu tot cu casuta sa ridicata in aer de o multitudine de baloane multicolore umplute cu heliu.
Daca prima parte a filmului pare foarte serioasa si trista, partea a doua este plina de actiune, antrenanta, vivace, mai aproape de spiritul unui productii animate pentru cei mici. Este cu desavarsire o decizie curajoasa a studiourilor Pixar de a alege ca personaj principal un batranel de 78 de ani, chiar insotit de un copil, un catel si o pasare exotica.
Vaduvul Carl Fredricksen imprumuta din aspectul fizic al lui Spencer Tracy si Kirk Douglas dar caracterul lui aduce infinit de bine cu cel al “morocanosului” Walter Matthaw. Personajele negative, la fel de bine conturate in malefica si inspaimantatoarea lor aparenta sunt : marele explorator Charles Muntz, un fel de capitan Nemo, fara remuscari si fara retineri in atingerea scopurilor sale, precum si marea haita de caini de atac, armata intocmita de Muntz, vorbitori gratie zgarzilor electronice, condusi de dobermanul Alfa, a carui caracter negativ este oarecum indulcit de vocea pitigaiata care i se atribuie gratie unui defect al zgarzii translatoare.
In contrabalans ii avem pe Kevin, o pasare preistorica, multicolora, hilara prin atitudine, ticuri si pasiunea pentru ciocolata si pe Dug, catelul iubitor, loial, naiv si usor distrat, care il alege de stapan pe Carl, contrar vointei acestuia
(” tocmai te-am intalnit si te iubesc”). Impreuna cu Russel, pustiul pasionat de aventura in salbaticie dar fara nici o experienta reala a pasiunii sale, tabara “bunilor” este alcatuita cu succes.
“Up” este un omagiu adus dragostei, prieteniei.Mesajul central este ca bucuria de a trai trebuie descoperita in lucrurile simple, de zi cu zi, la fel de bine cum izvoraste din marile aventuri. Duiosie simti, poate si niste lacrimi in colturile ochilor la secventa in care Carl realizeaza ca viata sa cu Ellie a fost in sine o aventura mult mai plina de satisfactii si bucurii decat orice calatorie, nerealizata pana atunci, in teritorii indepartate.
Este o scena superba cea in care Carl da un nou sens expresiei ” sa-si mute casa”…o “muta” cu ajutorul baloanelor cat mai sus si cat mai departe, in cautarea aventurii demult promise si prea mult amanate.
Subiectul lungmetrajului de animatie nu face decat sa ne reaminteasca faptul ca nu esti niciodata prea batran pentru a-ti urma visele. Alaturi de noul partener de aventuri, nedorit, ajuns din intamplare la bordul casei zburatoare, Carl descopera in Russel, dincolo de inevitabilele racaieli specifice diferentei de varsta si de caracter, acelasi spirit neobosit de aventura care il motiva si pe el la aceeasi varsta, asa cum ne-a fost prezentat in debutul filmului.
Este poate cel mai original film Pixar realizat pana in acest moment, pornind de la realismul si actualitatea scenariului si pana la stilul de desen “simplexity” inventat de echipa acestui studio si folosit la conturarea personajelor. Animatia este realizata in culori vii, superbe, personajele sunt create cu maiestrie , individualizate, atragatoare, emotionante.
Daca va hotarati sa-l vedeti la cinema, alegeti varianta 3D, efectele va vor impresiona cu siguranta. Si inca ceva pentru cei mai emotivi, nu uitati batistele acasa, sunt cel putin 3 scene super emotionante care in mod sigur va vor face sa varsati cateva lacrimi. Dar in mod sigur va va face si sa radeti penru ca este amuzant, antrenant, emotionant…
Nu-l ratati, eu zic ca merita.
1 comment