Péril en la demeure (1985)
Regia: Michel Deville
Distribuția: Anémone, Richard Bohringer, Nicole Garcia, Christophe Malavoy, Michel Piccoli
Mărturisesc că am ales să văd ‘Péril en la demeure’ (titlul englez este ‘Death in a French Garden’) în special pentru Michel Piccoli, actor care îmi place enorm. Rolul său este însă secundar, apare în doar câteva scene și aceasta a fost prima dintre dezamăgirile mele legate de acest film. Michel Deville este un regizor care a fost destul de prolific între anii ’60 și ’80 și multe dintre filmele sale – comedii sau thrillere, cu relații amoroase fierbinți, imposibile și ilicite în cele mai multe dintre ele, reușesc de multe ori să creeze o atmosferă cinematografică atrăgătoare. ‘Peril en la demeure’ poate fi încadrat în categoria thrillerelor erotice, cu o poveste de amor adulterin complicându-se într-o intrigă criminala, însă tendința lui Deville de a pune accentul pe stil mai mult decât pe substanță, adică în acest caz pe acțiune, reușește să anihileze ambele filoane ale poveștii. ‘Péril en la demeure’ este un film care a îmbătrânit urât, cei 37 de ani trecuți de la producție sunt vizibili nu numai în mărcile de mașini, în casetele video sau în forma telefoanelor ci și, sau mai ales, în scenariu.
Profesorul de muzică David este angajat de cuplul bine înstărit Graham și Julia pentru a da lecții de chitară fiicei lor, Vivianne, talentată, frumoasă și de aceeași vârstă că Lolita lui Nabokov. Nu trec decât câteva minute de film și David și Julia se vor găsi în pat, implicați într-o legătură fierbinte. După nu multa vreme descoperă că sunt observați și chiar filmați pe casete video, poate de vecina curioasă Edwige, poate de misteriosul Daniel care apare ca salvator la un moment dat în viața lui David și îi mărturisește că este de profesie … ucigaș plătit. La un moment dat vor apărea și cadavrele.
‘Péril en la demeure’ aduce deci împreună două povesti – una să-i zicem sentimentală, cealaltă thriller. Pentru ca acest gen de filme să reușească, este nevoie ca cele două fire narative să se condiționeze și să amplifice unul pe celălalt. Problema este că ambele povești sunt lipsite de credibilitate și că nici combinația lor nu funcționează și nu le leagă împreună. Nu am reușit să înțeleg nici motivațiile sentimentale ale personajelor, și nici logica acțiunii detective. De ce se îndrăgostește femeia bogată de profesorul care are doar un ou în frigiderul altfel gol? (și îl mănâncă cu ciocolată, căci probabil că nu are bani de pâine!). Christophe Malavoy în rolul lui David nu ne oferă destule motive, pare mai mult nedumerit de ceea ce i se întâmplă decât seducător. Cine a planificat furtul și crimele? A fost seducția parte din plan? Nimic nu prea are sens.
Sunt și părți bune în acest film, dar ele pot fi găsite în detalii cinematografice, cum ar fi decorurile (locuințele decadente cu grădini obligatorii, bune de îngropat urmele crimelor) și câteva interpretări actoricești remarcabile. Nicole Garcia, în perioada în care nu își începuse cariera de regizoare, arată formidabil. Anemone și Richard Bohringer, actori pe care nu i-am remarcat până acum, realizează două roluri secundare excelente. Unde a dispărut Anaïs Jeanneret, actrița tânără și frumoasă care juca în acest film rolul fiicei? Toate acestea sunt însă prea puțin pentru a salva, cel puțin din perspectiva anului 2022, acest film.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IDMb.com)
