The French Dispatch (2021)
Regia: Wes Anderson
Distribuția: Benicio Del Toro, Adrien Brody, Tilda Swinton, Léa Seydoux, Frances McDormand, Mathieu Amalric, Bill Murray, Owen Wilson
Wes Anderson și-a dorit să lanseze ‘The French Dispatch’, cea mai recentă fantezie extravagantă a sa, la Cannes, cu covorul roșu întins pentru vedetele sale, și când Corona a anulat sărbătoarea cinematografică a anului 2020, regizorul împreună cu producătorii filmului au decis să amâne lansarea cu un an. Întârzierea a mărit curiozitatea spectatorilor, și iată, acum ne putem deja sau ne vom putea curând (depinde de unde în lume vă aflați) bucura de vizionarea acestui film. Wes Andersen continuă pe direcția lui ‘The Grand Budapest Hotel’ cu o producție care aduce pe ecran o distribuție impresionanta, care ar putea susține vreo zece filme de succes de la Hollywood, cu o imagine în care recunoaștem stilul său vizual, cu o inventivitate și combinatorică a modurilor de exprimare și a genurilor care arată ca un capitol de enciclopedie cinematografică, și cu o idee principală (putem chiar spune o obsesie) care leagă între ele povești diverse și le sudează într-un întreg consistent. Obsesia de data aceasta este jurnalistica clasică tipărită, de calitate, cea care era răspândită în presa americană a secolului 20 și care este continuată astăzi de foarte puține publicații, între care cea care a inspirat direct filmul pare să fie ‘The New Yorker’. Filmul poate fi considerat ca un omagiu adus unei anumite categorii a presei periodice tipărite americane, omagiu realizat cu alese mijloace de exprimare cinematografică.
Wes Anderson a încercat să reconstituie pe ecran experiența celor care iubesc revistele săptămânale sau lunare care combină actualitatea cu cultura, reportajele cu investigațiile, recenziile cu creațiile literare originale, transformând-o din experiență de lectură într-una cinematografică. Filmul este organizat în trei secțiuni principale cu un prolog și un epilog care este și necrolog. Fiecare dintre cele trei articole principale se transformă într-un scurt-metraj cinematografic, ele având în comun aceeiasi viziune regizorală / editorială. Unul dintre ele combina cronica artistică cu cea judiciara prin povestea unui deținut condamnat pentru o dublă omucidere (Benicio Del Toro) care devine artist celebru cu ajutorul unei gardiene sexy (Lea Seydoux) și a unui negustor de artă abil (Adrien Brody).
Povestea este relatată într-o prezentare ‘academică’ de Tilda Swinton. Al doilea articol aparține reportajului politic aducând pe ecran povestea unui episod al revoltelor studențești în care reportera aflata la o vârstă coaptă (Frances McDormant) se implica sentimental cu un student revoluționar (Timothee Chalamet). În fine, segmentul final combină cronica culinară cu cea polițienească relatând despre o anchetă în care fiul inspectorului de poliție (Mathieu Amalric) este răpit și pentru a-i prinde pe răufăcători sunt folosite serviciile șefului bucătar al poliției (Steve Park). Maestrul dirijor este redactorul-șef al revistei (Bill Murray), proprietar și pasionat al profesiei într-o lume în care acest gen de jurnalism pare a deveni desuet.
Meritul lui Wes Anderson este că reușește să aducă pe ecran echivalente cinematografice ale genurilor jurnalistice cărora le aparține fiecare dintre segmente. O face folosind o combinație spumoasă de mijloace cinematografice: film alb-negru, color și colorat artificial, comediile mute și efectele speciale, documentarul și animația, ecranul segmentat în toate felurile posibile și filmul de artă. Și multe altele. Amețitoare este și succesiunea de vedete de pe ecran, i-am reîntâlnit pe vreo zece dintre actorii mei cei mai iubiți, și probabil că mulți alti amatori de cinema vor avea ocazii similare de bucurie. Există totuși o dificultate în a urmări toate detaliile care se succed în ritm alert, care constituie o provocare pentru cei care nu sunt familiari cu lumea presei sau cu cultura franceză și cea americană. Sunt convins că la o a doua vizionare aș înțelege detalii în plus, dar sunt sigur că sunt lucruri care îmi vor scăpa oricât de multe ori voi vedea filmul. Asta nu scade însă cu nimic plăcerea vizionării. ‘The French Dispatch’ este un film care merită să fie luat în serios tocmai deoarece nu se ia pe el însuși prea în serios.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.moviepostermem.com/The-French-Dispatch-Poster/60818)
