Marnie (1964)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Tippi Hedren, Sean Connery, Martin Gabel
În filmografia lui Hitchcock, ‘Marnie’ (1964) vine după patru capodopere, probabil dintre cele mai bune dacă nu cele mai bune filme ale maestrului filmelor de suspense: ‘Vertigo’, ‘North by Northwest’, ‘Psycho’ și ‘The Birds’. Ultimele două reprezentau și adevărate revoluții cinematografice, filme care au produs senzație de la lansare, dar și conțineau nenumărate inovații și deschideau drumuri pentru genuri cinematografice diferite. Hitchcock nu mai avea nimic de demonstrat și probabil că putea realiza tot ceea ce își dorea. Alege să producă și să regizeze ‘Marnie’ – resuscitarea unui proiect abandonat cu câțiva ani înainte care avea inițial ca scop să o readucă pe ecrane pe Grace Kelly.
Este un film mai apropiat de ceea ce Hitchcock făcuse în deceniile precedente, un film care reia pe ecran câteva dintre obsesiile sale: fascinația pentru femei și în special pentru cele cu trecut misterios, căutarea problemelor psihologice ale personajelor în traume din trecut inclusiv din copilărie și visul ca atmosferă dar și ca mijloc de a dezvălui caracterul personajelor sale. O distribuie în rolul principal pe Tippi Hedren, care fusese vedeta feminină și în ‘The Birds’. Colaborarea lor se va încheia însă cu acest film care va împovăra biografia lui Hitchcock cu atitudini care astăzi l-ar fi făcut probabil subiectul boicoturilor generate de mișcarea MeToo. În rolul masculin principal apare Sean Connery, care filma ‘Marnie’ între două episoade ale primei serii de filme de filme James Bond. Pentru a completa informațiile de context, prima zi de filmări era programata să fie 22 noiembrie 1963. A fost amânată cu patru zile datorită asasinării lui JFK. Suficiente motive de interes deja, la care se adaugă faptul că ‘Marnie’ este un film complex, inegal, neliniștitor, în care multe situații neverosimile și scene cu dialoguri convenționale și joc actoricesc demodat alternează cu sclipiri de geniu cum doar la Hitchcock putem întâlni.
Eroina principala își schimbă des culoarea părului, numele și cărțile de securitate socială, și are motive bune pentru a o face. Este o hoață serială. Se angajează la diverse firme, și după ce căștigă încrederea patronilor le fură banii din seif și dispare. Spre ghinionul ei, când ajunge în birourile firmei Rutland este recunoscută de Mark, patronul firmei, care o văzuse la sediul afacerii precedente pe care o prădase. Tânărul, frumosul și atrăgătorul Mark Rutland însă decide să nu-i spună nimic tinerei al cărei nume adevărat este Marnie și începe să o urmărească. Descoperă că are fobii isterice la furtuni și la culoarea roșie. Când o surprinde că furase bani și din seiful firmei lui, Mark Rutland decide să nu o reclame la poliție ci să … o ceară în căsătorie. Un fel de mariaj prin șantaj. În luna de miere va mai avea și alte surprize, de exemplu faptul că Marnie refuză orice contact fizic. Descoperirile legate de trecutul tinerei cu părul de culoare schimbătoare sunt doar la început.
Povestea pare neversomilă? Chiar este, cel puțin după criteriile de astăzi. Este și destul de sordidă, dar violența este ambalată în stilul filmelor americane care se petrec în ambianta locuințelor fastoase ale bogătașilor. Din romanul lui Winston Graham care a inspirat scenariul filmului, Hitchcock a eliminat un personaj important, cel al unui psihanalist care o consulta pe Marnie. Rolul acestuia este preluat tot de soțul care se instruiește din cărți de psihanaliză despre femei criminale. Rezultatul este că filmul pare o succesiune de vise cu cheie, precum în multe dintre filmele maestrului. Responsabilitatea de a face relațiile complexe dintre Mark și Marnie credibile pe ecran revine celor doi actori – Sean Connery și Tippi Hedren.
Care sunt motivele pentru care Mark, în loc să o denunțe pe tânără cleptomană, decide să se căsătorească cu ea? Fascinația bărbaților pentru ‘fetele rele’? Curiozitate științifică? sau pur și simplu dragoste oarbă? Este Marnie chiar o ‘fată rea’ sau o victimă a unor traume îngropate în trecut? Talentul celor doi actori și felul în care personajele lor sunt descrise în complexitatea lor, cu amestecul de bun și de rău din caracterul oricărui om sunt motivele pentru care legătura dintre ei trece bine ecranul. Îl regăsim pe Hitchcock și în câteva unghiuri de filmare și compoziții cu obiecte cum numai el putea imagina. Este de observat și muzica lui Bernard Herrmann, aflat la ultima sa colaborare cu Hitchcock. La fel ca decorurile, muzica pare a aparține mai degrabă cinematografiei anilor ’40, cu un exces demonstrativ de viori. Hitchcock a reușit cu ‘Marnie’ un film care sub aspectul său clasic descrie una dintre cele mai violente și mai neliniștitoare povești despre relațiile dintre un bărbat și o femeie din toate filmele sale.
Disponibil pe SkyShowTime.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://posteritati.com/poster/18251/marnie-1964-us-half-sheet-poster)
