Tel Aviv on Fire (2018)
Regia: Sameh Zoabi
Scenariul: Dan Kleinman, Sameh Zoabi
Distributia:
Productie prezentata in deschiderea Festivalului de Film Israelian – 2019 si apreciata de catre ambasadorul Statului Israel David Saranga in cuvantul sau, drept un film “complex si pervers” 🙂 .
Si imi voi incepe de data aceasta cronicuta, prezentand trailerul filmului. Asta asa, ca sa stiti de la bun inceput, la ce sa va asteptati.
Daca aveti dubii, va voi spune ca acest film pe care si l-au propus sa il faca producatorii , ba chiar l-au si facut, este o intreprindere riscanta, pentru ca putea sa nu reuseasca, başca sa nu mai vorbind de faptul ca reusita lui excelenta din punctul meu de vedere… si nu numai al meu, a nascut si naste in unii dintre spectatori, ceva de genul – sintetizez –o replica/condamnare precum “blasfemie”, “sacrilegiu”, – “cu asa ceva nu se glumeste, asa ceva nu se ironizeaza, unde este adevarul si autenticitatea, este imoral etc, etc”!
Dar, repet – acest film al carui plot este o idee des utilizata in cinematografie – si anume povestea unui film in film este o reusita plina de un umor nebun care reuseste sa se faca inteles si gustat din plin. Poate ca pe deplin doar de aceia conectati cat de cat la realitatea israeliana (si de fapt a intregii lumi) istorica, politica si sociala.
Pentru ca scenaristii si regizorul au stors la maximum tot hazul (si trist si vesel) din situatia reala de astazi in aceasta atat de mica zona in care traiesc israelienii si palestinienii. Si in care trebuie sa convietuiasca cat mai civilizat si mai ales, in pace.
In fiecare zi trec pe la punctele de control acces, palestinienii din West Bank, care muncesc in Israel, sau invers, care locuiesc acolo, dar au treburi sau muncesc de cealalta parte a zidului. Este si cazul personajului nostru Salam Abbas, angajat de unchiul sau Bassam (deh – “nepotismul”) producatorul telenovelei “Tel Aviv on Fire”. Angajat pe post de bun cunoscator al limbii ebraice, capabil sa corecteze eventualele greseli din scriptul care se filmeaza in Ierusalim. O telenovela si cu amor si cu tenta politista, despre “Razboiul de 6 zile” din iunie 1967, un serial pe care il urmaresc cu sufletul la gura deopotriva israelienii, cat si palestinienii, preponderent fiind publicul feminin de ambele parti (deh – telenovela de gen 🙂 ), si intrebarea generala care se pune de fiecare parte a Zidului despartitor este … “cu cine ramane in final eroina?”
Si de aici mai este un singur pas catre “On Fire” 🙂 . Si pasul respectiv il reprezinta cuvantul “exploziv”, un cuvant oarecare, banal in alte imprejurari si pe alte melaguri, dar nu si in Israel! Caci una dintre replicile contestate de catre “expertul” Salam contine cuvantul “exploziv”, cam nepotrivit in context. Echipa de filmare, unchiuletul Bassam, diva invitata in distributie – frantuzoiaca – cap de afis gasesc ca din contra, cuvantul exploziv este in regula. Insa pe Salam il roade indoiala si cu o naivitate frizand ridicolul, la trecerea pe la punctul de control catre acasa la Ierusalim, ii pune soldatei problema, rostind cuvantul “exploziv”. Si de aici incolo, actiunea “explodeaza” intr-o cavalcada de gag-uri, de jocuri de cuvinte, de situatii pline de haz, toate prezentand intr-o nota caricatural-satirica extrema, ingrosata vartos, multe dintre obiceiurile, conventiile, preconceptele, apucaturile societatilor israeliene si palestiniene deopotriva. Al doilea erou cap de afis al filmului lui Sameh Zoabi este ofiterul capitan Assi Tzur, sef la punctul de control pe unde Salam trece zilnic de doua ori. Si cum-necum, strans cu usa, Salam (care se da “cocoseste” drept scenaristul productiei cinematografice) ajunge sa coloboreze cu abuzivul Assi la scrierea si remodelarea scriptului telenovelei. Pentru ca Assi vrea sa se puna bine cu nevasta lui, “fana” a telenovelei si sa ii ofere un final al povestii asa cum si-l doreste ea. Si pe de cealalta parte si Salam vrea sa o recucereasca pe Mariam, care ii cam daduse papucii. Fiecare vrea sa tina in mana cheia inimii femeii pe care o iubeste, asa ca idila din telenovela “Tel Aviv on Fire” dintre frumoasa“spioana araboaica” si ofiterul israelian cazut in mrejele ei se remodeleaza din moment in moment, in functie de scrierea scriptului la patru maini, apartinand lui Salam si lui Assi.
Si avem de-a face cu multime de replici naucitoare atat intre cei doi “scenaristi” cat si pe platoul de filmare a telenovelei, referitoare la importanta serialului care le va schimba viata atat “scriitorilor” care vor cuceri inima celor mai frumoase femei, cat si celor doua popoare, evrei si palestinieni 🙂 , si aceasta in contrapartida cu referirea la “conferintele de la Oslo – marea iluzie care nu a schimbat nimic”.
Fiecare dintre cei doi scenaristi, Salam si Assi, mai pune cate ceva nebunesc in script, ba o imbolnavesc de cancer pe spioana arabilor, ba o vindeca, ba o casatoresc cu generalul Yehuda, ba cu palestinianul Marwan, ba la filmari modificand decorul in functie de baleiajul scenaristic (acoperind de exemplu – la un moment dat crucile din décor cu Steaua lui David), iar hotomanul unchi Bassam rade pe sub mustata, presarandu-si telenovela cu multe poante si scheciuri subtilizate din marile filme ale studiourilor americane – asta pour la bonne bouche 🙂 .
Sa nu mai vorbesc de atat de hazoasa problema a humusului arabesc, considerat de capitanul Assi drept cel mai bun si solicitat insistent lui Salam. Scena in care Salam incropeste “cel mai bun humus” din conserve vechi, diferite resturi si alte alea si il pune in bratele lui Assi, care il apreciaza drept cel mai bun gustat de el in toata viata, genereaza hohote de ras sanatos.
Dincolo de suferintele reale ora de ora, zi de zi si ani de ani generate de conflictul israelo-palestinian, filmul acesta prezinta cu satira si mult umor, dar si cu empatie pentru personaje si situatia social-politica in general, o posibilitate de intelegere, de colaborare, un mic pas catre pace. Greu de crezut si mai greu de infaptuit, dar stim ca de fapt criticand prin satira si umor si cu optimism echilibrat, putem deschide minti intelepte.
Avem in acest film cativa actori straluciti. Lubna Azabal – actrita extraordinara din filmul Incendies (2010), Yaniv Bitton si Kais Nashif, fiecare cu o vasta experienta in filme si seriale TV, care alaturi de intreaga distributie in mana lui Sameh Zoabi – mini-bio – reusesc un film apreciat de-a lungul si de-a latul mapamondului, obtinand 11 nominalizari la festivaluri de gen si castigand 7 premii la:
- Haifa International Film Festival 2018 (Best Film – Sameh Zoabi),
- Minneapolis St. Paul International Film Festival 2019 (Audience Choice Award – Sameh Zoabi)
- Sarasota Film Festival 2019 (Audience Award – Sameh Zoabi – Best in World Cinema)
- Seattle International Film Festival 2019 (Golden Space Needle Award – Sameh Zoabi – Best Film)
- Venice Film Festival 2018 (Interfim Award – Sameh Zoabi – Best Film) si (Venice Horizons Award – Kais Nashif – Best Actor)
- Asia Pacific Screen Awards 2019 – Dan Kleinman & Sameh Zoabi – Best Screenpley
Un scenariu alert, bine punctat, cu mult simt al umorului, cinematografia semnata de Laurent Brunet – peste 54 de filme la activ si regia lui Sameah Zoabi = un film de nota 10.
