De Patrick (2019)
Regia: Tim Mielants
Distribuția: Jemaine Clement, Hannah Hoekstra, Kevin Janssens
Regizorul belgian Tim Mielants are deja în palmares un număr impresionant de episoade în seriale de televiziune. ‘Patrick’ este primul său film de lungmetraj pentru marile ecrane și este clar efortul regizorului de a ieși din tiparele formatelor fixe și ale tematicilor adaptate televiziunii. Rezultatul este un film original și ciudat, un film în care sunt prezente multe semne ale talentului regizoral, dar care pe mine cel puțin m-a lăsat cam nedumerit în legătură cu ceea ce a dorit să transmită. Desigur, s-ar putea ca Tim Mielants doar să fi dorit să-și prezinte potențialul și s-ar și putea ca mie să-mi fi scăpat vreun sens adânc îngropat in metafore inaccesibile. Sau poate este vorba despre spleen-ul existențial belgian? Va propun să vedeți filmul și să va decideți.
‘Patrick’ (sau ‘De Patrick’ în original) este povestea unei confruntări cu doliul. Sau poate este povestea unui ciocan pierdut. Amandoua variantele sunt egal posibile, și încă unele. Acțiunea se petrece într-o stațiune de vacanță de vară unde marea majoritate a clienților practică nudismul, și ca urmare spectatorul este confruntat permanent cu imaginile corpurilor dezbrăcate sau aproape dezbrăcate, însă fără vreo conotație sexuală. Șocul vizual funcționează cam cinci minute, după care nuditatea devine la fel de banală cum probabil este obiceiul într-o asemenea stațiune de vacanță. Eroul filmului, Patrick, este instalatorul stațiunii și fiul proprietarilor. Tatăl său moare, o moarte nu prea neașteptată, căci era grav bolnav, dar Patrick pare mai degrabă afectat de lipsa unuia dintre ciocanele din trusa sa de scule, folosită pentru a crea scaune din lemn, elegante și frumos finisate, demne de munca unor aleși designeri. Este această căutare obsesivă a ciocanului un fel de a se confrunta cu doliul? Este Patrick afectat de vreo condiție mentală? Sau este el doar un băiat simplu și incapabil să comunice, care nu a avut timp în cei 38 de ani de viață să cunoască lumea? Sau, poate, el face ceea ce este mai logic din toate. În definitiv moartea tatălui este ireversibilă, dar ciocanul lipsă poate fi găsit și atunci ordinea lumii sale este – pe cât posibil – restabilită. Răspunsul este lăsat pe seama spectatorilor, eu nu am reușit să ajung la vreo concluzie.
Rolul lui Patrick este interpretat Kevin Janssens, și el actor cu bogată experiență în televiziune. Personajul său este închis în sine, dar în pofida lipsei de comunicare sau poate tocmai din cauza ei, reușește să creeze empatie. Restul distribuției contribuie la crearea unei ambianțe stranii, puțin absurde. Practica nudismului are ca scop ‘ideologic’ eliminarea barierelor sociale, dar comportamentul personajelor este cu atât mai asocial cu cât sunt mai dezbrăcați. Ce-ar fi rămas din aceasta dacă acțiunea nu s-ar petrece într-un sat de nudiști? Povestea reușește să capteze atenția pentru o bună parte din timp, oscilând între satiră socială cu tente de absurd și grotesc, și mister polițist, ba chiar cu nuanțe de ‘horror’. Sunt multe elemente interesante în filmul lui Tim Mielants, incluzând câteva scene in care natura Ardenilor cu soarele strecurându-se cu greu printre copacii de o verticalitate amețitoare joacă un rol important. Cel puțin o scenă, cea a funerariilor, are o frumusețe cinematografică specială. ‘Patrick’ anunță, sper, cariera unui regizor talentat. Sper ca va găsi și mize consistente in subiectele filmelor sale viitoare, pentru a fructifica acest potențial.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
