Tulip Fever – Febra lalelelor (2017)
Regia: Justin Chadwick
Scenariul: Deborah Moggach, Tom Stoppard
Distribuţia: Alicia Vikander, Christoph Waltz, Judi Dench, Dane DeHaan, Cara Delevingne
Există, în multe cazuri de adaptări cinematografice, cateva elemente care îl dau de gol pe scenarist. Este vorba, printre altele, de senzaţia că acţiunea a fost comprimată, actorii încorsetaţi și că evenimentele sunt mai mult trecute în revistă decât povestite în detaliu. Iar Febra lalelelor nu face excepţie.
Decorurile și imaginea rimează cu locul și perioada în care se desfășoară acţiunea (Amsterdamul secolului XVII), iar contextul nu putea fi mai generos: frenezia comerţului cu lalele și înflorirea artei în Ţările de Jos. Multe fotograme pot fi cu succes înrămate, datorită scenografiei autentice și abundente (deseori cu efect sinestezic), dar și graţie camerei de filmat și a mișcării acesteia.
Actorii principali (cu excepţia lui Dane DeHaan, în care nu strălucește nicio scânteie) ascund numeroase nuanţe și inflexiuni în jocul lor, iar Christoph Waltz face un rol seducător, în ciuda personajului slab conturat de scenaristi. Îl putem numai intui pe Cornelis Sandvoort din romanul lui Deborah Moggach, un negustor cu experienţă, cu frică (uneori habotnică, alteori duioasă) de Dumnezeu și îndrăgostit orbește de tânăra lui soţie. Deși nu îi vine mănușă, rolul în contre-emploi are ca efect plăcut impredictibilitatea acţiunilor lui Cornelis.
Impredictibile și dramatice sunt multe dintre acţiuni: aventura Sophiei Sandvoort cu tânărul artist, complotul cu slujnica, soluţia pe care o găsește Jan Van Loos pentru a compensa „căderea bursei” lalelelor, dar mai ales deznodământul (pentru toate personajele poveștii). Ceea ce scade Febra lalelelor la temperatura corpului este însă drumul de la roman la scenariu și apoi regie. Tensiunea se pierde, suspansul este eliminat, iar spectatorului nu îi rămâne decât să intuiască, într-un film cu parfum de anecdotă, o carte care l-ar fi putut captiva și surprinde.
Pentru decorurile atrăgătoare, povestea dramatică (în ciuda trecerii păgubitoare de la roman la scenariu) sau actorii consacraţi care nu dezamagesc în pofida constrângerilor, Febra lalelelor poate fi o opţiune relaxantă pentru o zi de weekend.
