True Grit (2010) – Adevaratul curaj
Regia: Ethan Coen, Joel Coen
Distributia: Jeff Bridges, Matt Damon, Hailee Steinfeld, Josh Brolin, Barry Pepper
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe FilmExpress.ro.
Remake-urile filmelor clasice sufera de multe ori in comparatie cu originalele. Desi „True Grit” a fost unul dintre filmele care s-au remarcat anul trecut si a primit mai multe nominalizari la premiile Oscar, am evitat sa il vad tocmai din cauza faptului ca doream sa vad intai originalul. Dan a scris lucruri frumoase acum un an despre film si parea ca este un remake reusit al fratilor Coen, ceva neobisnuit pentru ei, dar ceva la care s-au inhamat si l-au dus la sfarsit cu succes. Cu toate acestea, raman fanul primului film, despre care am scris in amanunt in articolul aferent. Care sunt insa asemanarile si diferentele?
Asemanari: Fratii Coen nu au inovat prea mult: filmul are aproape aceeasi curgere, aceleasi personaje si de prea multe ori aceleasi dialoguri, pana la identitate. Scenariul este aproape identic, desi aici politistul texan este intrucatva mai moale si mai omenesc ca fire (o interpretare calma si calda a lui Matt Damon) si are mai putin aport la intreg. Fetita plecata sa isi razbune tatal este mai tanara si mai putin impetuoasa, lasand greul filmului pe Rooster Cogburn, seriful betiv care incearca sa isi rascumpere sufletul. El este aici personajul principal si cel care conduce actiunea spre un final acum… asteptat. De remarcat, normal, si peisajele exceptionale, care apar in ambele filme, semn ca America nu si-a pierdut splendoarea.
Deosebiri: Doua lucruri importante se schimba in filmul fratilor Coen in privinta atmosferei. In primul rand, suntem intr-o atmosfera mai intunecata, actiunea filmului petrecandu-se in mare parte in noapte, luptele au loc (multe dintre ele) tot dupa caderea intunericului, salvarea fetei se intampla in acelasi interval orar, mult mai sumbru. Pe de alta parte, si specificul anotimpurilor se schimba: daca in filmul original, suntem intr-o posibila vara, aici intalnim la tot pasul o toamna tarzie si chiar ninsori (impresionanti fiind astfel si pantalonii banditului Tom Chaney, confectionati dintr-o lana alba si deasa).
Nici Josh Brolin nu este John Wayne, asa cum nici personajele lor, desi asemanatoare, nu sunt identice. In filmul din 1969, Cogburn este un ticalos, fost hot, care a fugit in tinerete cu nevasta altuia, care pare ca face orice pentru bani si este, de asemenea, un betiv notoriu. Cu toate acestea, are acel „ceva” care determina spectatorul sa il placa. Afectiunea lui pentru Mattie este evidenta, chiar daca imediat si chiar daca nu e dulcegarie pura. Cogburn din 2010 este un barbat necioplit, care ajunge sa o respecte pe Mattie, dar afectiunea lui aproape ca nu exista. Sa nu uitam nici scena care lipseste din filmul initial, cea in care el ii loveste fara mila pe doi copii indieni.
Nu stiu cum as fi privit acest film daca l-as fi vazut fara sa fac aceste comparatii, atat acum in scris, cat mai ales in timpul vizionarii. Nici nu am cum sa stiu, pentru ca a fost o actiune premeditata. Cu toate acestea, raman la parerea ca filmul original a fost mai bun, mai inchegat, mai aproape de placerea unui spectator de rand. Pentru ceilalti, care prefera tonul mai intunecat si mai „complicat” al fratilor Coen, s-ar putea sa prefera remake-ul de fata. In orice caz, ambele sunt filme de urmarit, care merita atentia cinefililor.
2 comments