La reine Margot (1994) – Regina Margot
Regia: Patrice Chéreau
Distribuția: Isabelle Adjani, Daniel Auteuil, Jean-Hugues Anglade
Și filmele istorice îmbătrânesc. ‘La reine Margot’, adaptarea romanului lui Alexandre Dumas produsă de Claude Berri și scrisă (în colaborare) și regizată de Patrice Chéreau a fost realizată în 1994. Sunt pasionat de istorie (inclusiv de cărți și filme istorice), cunosc destul de bine istoria Franței, am citit romanele lui Dumas (cei drept acum vreo jumătate de secol sau mai mult chiar) și am citit ceva și în pregătirea vizionarii acestui film. Și totuși, cu toate acestea și cu toată distribuția aleasa și câteva momente cinematografice remarcabile, am rămas destul de dezamăgit. ‘La reine Margot’ este un film greu de urmărit, care ratează intriga istorică. Calitățile sale nu au nicio legătură cu romanele lui Alexandre Dumas și prea puțin de-a face cu însăși Regina Margot.
Cred că celor care nu au citit săptămână trecută romanul lui Dumas sau care nu sunt experți în istoria Franței din a doua jumătate a secolului 16 le va fi destul de dificil să urmărească primele 20-30 de minute ale filmului. Scenele de deschidere descriu nunta în 1572 dintre Henri de Navara și Marguerite, sora regelui Charles al IX-lea al Franței, o căsătorie de conveniență al cărei scop era atenuarea conflictului dintre catolici și protestanți care sfâșiase Franța în ultimele decenii. Ar fi o bună ocazie să cunoaștem personajele dramei istorice care se vă desfășură în continuare, dar soluția aleasă de regizor nu este cea mai potrivită. Pe de-o parte avem de-a face cu un portret cinematografic dinamic, divers și interesant al epocii. Pe de alta parte, zeci de personaje se perindă pe ecran și spectatorii au prea puțin timp pentru a le cunoaște și înțelege relațiile dintre ele. Evenimentul care urmează nu are însă nevoie de prea multe explicații. Este vorba despre masacrul declanșat în noaptea de Sfântul Bartolomeu în care și-au pierdut viața mii de oameni, în majoritate protestanți. Este una dintre părțile cele mai reușite ale filmului, iar stilul de filmare dramatic aduce în mințile spectatorilor evenimente din istoria recentă a Europei (Holocaustul) și chiar contemporane anilor când a fost filmat ‘La reine Margot (războaiele din Balcani). Continuarea intrigii urmează destul de fidel linia acțiunii din romanul lui Dumas – cu povestea de dragoste a tinerei regine cu unul dintre soldații protestanți din suita regelui Navarei, cu războaiele religioase și cu intrigile de curte presărate de trădări și asasinate.
Văzută la 30 de ani de la realizare, versiunea cinematografică a lui Patrice Chéreau nu a reușit să mă captiveze. Isabelle Adjani era de o frumusețe amețitoare, dar nici relația cu La Môle și nici maturizarea sa în intrigile politice ale curții nu par convingătoare. Daniel Auteuil pare alegere ciudată pentru rolul lui Henri de Navara, dar personalitatea sa reușește să se impună și să ofere o versiune dramatica a personajului istoric. O creație deosebită mi s-a părut cea a lui Jean-Hugues Anglade în rolul regelui Charles, ipohondru și corupt, ale cărui dimensiuni umane se dezvăluie doar în ultimele ore ale vieții. În fine, dintre rolurile memorabile nu pot să nu-l menționez pe cel al Virnei Lisi care o intepreteaza pe Caterina de Medici, în viziunea malefică concepută de Alexandre Dumas. Creațiile actoricești, cinematografia dramatică și muzica lui Goran Bregovic reușesc să compenseze doar în parte narațiunea confuză. Câteva dintre secvențele memorabile ale filmului se ridică deasupra întregului.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
