Topaz (1969)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Frederick Stafford, Dany Robin, John Vernon
„Topaz” este destul de diferit de majoritatea filmelor anterioare din filmografia lui Alfred Hitchcock și, de asemenea, îi lipsesc vedetele americane în distribuție, cum își obișnuise fanii în cei 20 sau 30 de ani care au precedat lansarea în 1969. Acestea pot fi două dintre principalele motive pentru care filmul este mai puțin apreciat de critici și istorici ai cinematografiei. Cu toate acestea, există suficiente motive de satisfacție pentru cinefili și filmul nu este mai prejos în opinia mea decât „Torn Curtain„, care l-a precedat cu trei ani, aducând de asemenea pe ecran o poveste de spionaj din perioada Războiului Rece. Dimpotrivă, aș spune.
Filmul aduce pe ecran un roman al lui Leon Uris, care descrie o poveste adevărată despre o rețea de spioni sovietici în mediile politice diplomatice din Franța în zilele critice ale crizei rachetelor cubaneze. Evenimentele din toamna anului 1962, care au adus lumea mai aproape ca niciodată de un război atomic, au fost de atunci subiectul sau fundalul multor cărți și filme, dar Hitchcock a fost primul regizor de renume care a adus pe ecrane ceea ce era la acea vreme istorie foarte recentă, într-un moment în care povestea era încă sub cenzură în Franța. Această situație nu a fost în zona de confort pentru Hitchcock care prefera să fie foarte implicat în scrierea scenariului și construirea suspansului, o oportunitate care i-a lipsit în producția lui „Topaz”. De aceea, filmul are mai puțin stil si atmosferă Hitchcock decât suntem obisnuiți. Există totuși calități, dar mai mult în detalii decât în arhitectura generală.
Una dintre cele mai bune părți ale filmului este redarea atmosferei timpului și a locurilor unde are loc acțiunea. Washington, Moscova, Copenhaga, Paris sunt bine deservite de filmarea în locație, singura excepție fiind Cuba, din motive evidente. Putem spune că Hitchcock a fost și un pionier al thrillerului de spionaj internațional și ne putem doar imagina ce s-ar fi întâmplat dacă i s-ar fi încredințat realizarea primelor filme ale lui James Bond. El folosește, de asemenea, într-o manieră perfectă combinația de secvențe documentare sau de actualități montate intercalat cu ficțiunea filmată. Actorii principali nu fac un serviciu bun filmului, dar putem totuși vedea un progres și un joc mai puțîn rigid decât în filmele anterioare. În rolurile secundare apar surprize plăcute, cu frumoasa și exotica Karin Dor în episodul cubanez, și cu stelele cinematografiei franceze Michel Piccoli și Philippe Noiret care dau stil și credibilitate episodului francez al acțiunii.
Doar în umorul dialogurilor și al situațiilor, în utilizarea muzicii (compuse de Maurice Jarre) și în creativitatea folosirii peliculei în culori regăsim unele dintre caracteristicile care ne amintesc pe Hitchcock în filmele sale celebre. În orice caz, ne putem bucura de un film de acțiune bun bazat pe o poveste din vremea Războiului Rece care are meritul de a fi fost filmată în vremea Războiului Rece. Nu este un film rău, dar nu nici unul dintre cele mai bune filme ale lui Hitchcock.
Nota: 8/10
https://www.youtube.com/watch?v=5U1XQH78gwc
