Merci pour le chocolat (2000) – Mulțumesc pentru ciocolată
Regia: Claude Chabrol
Distribuția: Isabelle Huppert, Jacques Dutronc, Anna Mouglalis
În anul 2000 Claude Chabrol împlinea 70 de ani și intra în ultimul său deceniu de viață și de carieră cinematografică. ‘Merci pour le chocolat’ (distribuit pe piața de limbă engleză cu ciudatul titlul ‘Nightcap’) era al șaselea film în care o distribuia pe Isabelle Huppert, una dintre actrițele sale preferate. Avea să fie penultimul. Chabrol era și continuă să fie considerat ca un discipol și continuator al lui Alfred Hitchcock. În filmele sale, eroinele principale sunt femei cu alură glacială care ascund pasiuni fierbinți, și cine mai bine decât Isabelle Huppert putea să intepreteze astfel de roluri? Filmul are multe dintre caracteristicile cunoscute la Chabrol. Este o critică nu foarte voalată a moravurilor burgheziei – cea elvețiană în acest caz, acțiunea petrecandu-se la și în jurul Lausanne-ului. Este un thriller psihologic în care tensiunea nu este creată de întrebarea ‘cine a comis crima?’ ci mai degrabă ‘A fost o crimă?’ și ‘daca da, de ce a fost comisă?’. În fine, abundă reverențele fata de maeștrii săi – Fritz Lang și Hitchcock. Este unul dintre acele filme ale lui Chabrol (cam jumătate din filmografia lui) în care am impresia că regizorul francez dorea să continue filmografia maestrului britanic în spațiul francofon.
Filmul începe cu o ceremonie civilă de căsătorie, cu participanți putini, dar aleși pe sprânceană din clasa celor avuți care trăiesc pe malul lacului Léman. Este de fapt vorba despre o re-căsătorie. Mika Muller, moștenitoarea și directoarea generala a unei prospere fabrici de ciocolată și celebrul pianist André Polonski se căsătoresc din nou, după ce fuseseră despărțiți vreme de 18 ani. În acest răstimp, el trăise o altă căsnicie din care se născuse Guillaume, un băiat ieșit din adolescență care nu prea știe ce să facă cu viața lui. Soția lui André murise însă într-un accident de mașină, după o seară petrecută împreună cu Mika. Cei trei locuiesc într-o vilă pe o coastă de munte, a cărei formă seamănă cu motelul din ‘Psycho’, mai ales că Chabrol o filmează în așa fel încât să nu ratăm cumva aluzia. Viața lor liniștită și îndulcită de ceștile de ciocolată fierbinte pregătite de Mika este tulburată de apariția lui Jeanne, o tânără născută în aceeași noapte și în aceeași maternitate cu Guillaume, care tocmai descoperise o poveste stranie: la naștere existase suspiciunea că cei doi prunci să fi fost schimbați intre ei. Dorește ea să se infiltreze în viața lui André? Sau poate vrea doar să beneficieze de lecțiile lui de muzică, căci și ea este o foarte talentată pianistă? Poate nici faptul că fata este atât de dotată muzical nu este o întâmplare.
În viață și în filme, relațiile de familie (‘de sânge’ cum se mai spune) sunt în cele mai multe cazuri o axă de stabilitate. Nu în ‘Merci pour le chocolat’. Relațiile de paternitate sunt incerte și testele ADN nu au intrat încă în arsenalul experților forensici și ai scenariștilor de filme. Jeanne este poate fiica lui André, dar atunci Guillaume nu este fiul său. Chiar daca Jeanne este fiica mamei care a crescut-o, ea va afla că tatăl ei nu este cel pe care îl adora (și care murise și el) ci un donator necunoscut. Chiar și Mika, bogata moștenitoare a imperiului de ciocolată este o fiică adoptiva. În ce măsură ereditatea determina talentele, destinele și comportamentul fiecăruia dintre eroi? Într-un fel sau altul fiecare dintre personajele filmului se află în criză de identitate sau este implicat în crizele celorlalți. Scenariul adaptează un roman american scris de Charlotte Armstrong și apărut pe la mijlocul secolului 20. Artistul André Polonski este în film pianist și nu pictor, ca în roman. Această schimbare introdusă de scenariști permite regizorului să creeze o bandă sonoră bazată în mare parte pe muzica de pian interpretată de eroi. ‘Marche funebre’ al lui Franz Liszt în câteva interpretări diferite are un rol important. Jacques Dutronc mă uimește aproape în fiecare film în care-l văd cu talentul său de actor, și nu știu dacă să regret sau nu că nu a jucat în mai multe filme, căci aceasta ar fi însemnat să compună și să intepreteze mai puțin, ori îmi place enorm și ca muzician. Excelentă este în rolul lui Jeanne Anna Mouglalis, o actriță frumoasă și talentată. Oare de ce nu a devenit una dintre stelele ecranului în Franța? În fine, ce s-ar putea spune despre Isabelle Huppert, decât că este magistrală ca aproape întotdeauna și că rolul i se potrivește perfect? Ca în multe dintre filmele lui Chabrol, femeia suspectă și misterioasă este maestră în droguri și otrăvuri. În acest caz totul este amestecat în ciocolată, cu lapte desigur. Da – laptele care ne amintește de ‘Suspicion’ sau ‘Spellbound’. Hitchcock nu este însă singurul maestru citat. În ce alt film femeia suspectă aduce cadou uneia dintre victimele potențiale un DVD cu un film al lui Fritz Lang?
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
