The Rebound (2009)-Idila cu dadaca meaScenarist si Regizor: Bart Freundlich
Distributia: Catherine Zeta-Jones (Sandy), Justin Bartha (Aram Finkelstein)
Conform principiului: “ceea ce nu te distruge, te face mai puternic!”, cei doi eroi ai acestei noi comedii trec – fiecare la nivelul sau de varsta si de preocupari – prin experiente dezastruoase de dragoste si casnicie – regasindu-si echilibrul si solutiile de viata potrivite firii lor.
Povestea lui Sandy este una des intalnita in societatea contemporana, pentru ca ea, sotie si mama devotata, descopera infidelitatea barbatului si abjectia prietenei cu care acesta o insala si drept urmare, divorteaza si se hotaraste sa isi reconstruiasca viata pornind de la momentul celor 40 de ani pe care ii are, parasind suburbiile si relocandu-se impreuna cu copiii ei in New York. Numai ca, spre deosebire de multe alte istorisiri de gen, Sandy are si vointa de a-si construi o cariera, bazandu-se pe abilitati de documentarista in domeniul sporturilor, abilitati pe care si le-a dezvoltat in decursul anilor de femeie casnica. Si mai are si disponibilitatea si temeritatea de a incerca noi relatii care sa ii refaca parcursul sentimental al vietii.
Aram Finkelstein are numai 25 de ani, dar inima sa este deja sfaramata de casnicia de numai doua saptamani, tradata de catre tanara frantuzoaica care l-a folosit drept instrument pentru obtinerea dreptului de sedere in SUA. Tanarul Aram are o diploma in sociologie, dar el se cauta inca pe el, isi cauta inca drumul in viata, continua sa locuiasca impreuna cu familia sa si lucreaza intr-un bar.
In vietile lui Sandy si Aram, ca sprijin si sfatuitori un rol important il joaca prietenii si familia. Sandy are o prietena – gata sa ii organizeze intalniri cu potentiali pretendenti, Aram are un prieten cu care isi impartaseste experienta de viata si are o familie tipic evreiasca – cu o mama posesiva, mereu grijulie, gata sa ii indrume pasii urmatori si un tata tacut, afectuos, pe deplin subjugat hotararilor si actiunilor sotiei sale.
Relationarea celor doi eroi are loc in momentul in care Sandy, nevoita sa apeleze la serviciile unei dadace care sa ii supravegheze pe cei doi copii ai sai, ii propune acest post lui Aram, pe care il intalnise anterior in bar si pe care il cunoaste intr-unul din momentele de comedie cele mai savuroase ale filmului. Si trebuie sa relatez acest moment!
Marele oras intra cu putere in viata lui Sandy si a copiilor sai. Toti trei trebuie sa se descurce in fata capcanelor strazii, iar atunci cand plina de omenie si de buna cuviinta, Sandy isi povatuieste copii sa il salute pe un homeless si acesta, drept multumire, isi desface imperpeabilul si isi exhibitioneaza organul, Sandy i-a hotararea sa frecventeze cu totii un curs de autoaparare. Femei si copii, sub indrumarea unei experte in arte martiale, experimenteaza figuri de autoaparare asupra unui individ, Aram in noua sa slujba, incorsetat intr-un imens costum gonflabil. Lovit, trantit si bruscat de catre instructoare si de catre femeile furioase, Aram ajunge in cele din urma pe mana lui Sandy, care intr-un acces de dezinhibitie totala, dezlantuie asupra sa oceanul de furie indelung zagazuit si care a acumulat intreaga dorinta de razbunare a femeilor carora li s-a gresit in viata.
Si astfel ajunge Aram sa fie dadaca copiilor lui Sandy, doi pusti extrem de inteligenti si simpatici. Cu multa duiosie si intelegere, dar si cu un umor de buna calitate, scenariul si regia urmaresc relatia care se creaza intre Aram si cei doi copii, relatie pe care Aram o construieste cu grija si intelepciune, documentandu-se serios si consultand lucrari de specialitate privind psihologia copilului.
Si in timpul acesta, Sandy experimenteaza intalniri cu barbati in cautarea unei relatii sentimentale, sau doar ca sa si-o puna, acestea fiind cuvintele ei.
Si din nou, suculente scene de comedie, fac deliciul acestui film, atunci cand Sandy se intalneste cu un tip aratos, medic se pare, mitocan si nesimtit si este supusa gesturilor si cuvintelor porcoase ale acestuia…. dar, nu vreau sa va rapesc placerea de a savura direct aceste scene, pe care va invit sa le vedeti intr-o sala de cinematograf!
Pas cu pas, se contureaza intre cei doi eroi o relatie sentimentala, alimentata de nevoia de dragoste din partea lui Sandy, dar si de originalitatea, naivitatea si puterea de daruire din partea lui Aram. Iubirea celor doi – atat de potriviti unul cu celalalt, infloreste plina de incredere, alaturi de familie si prieteni, partasi intelegatori si multumiti ai vindecarii erorilor de traumele trecutului.
Si se pare ca prin marturisirea reciproca a acestei iubirii, petrecuta pe o strada, avand ca martor orasul (de altfel martor al multor scene din film), ca si prin posibilitatea nasterii unui copil, dorit atat de mult de catre Aram, relatia se implineste si se consolideaza.
Din pacate insa, acest copil nu se va naste si relatia intre cei doi eroi se incheie intr-un decor New-Yorkez, tot pe o strada, sub fulgi de zapada plutind feeric si cu cuvintele lui Sandy: “ Eu stiu ce sunt, tu nu sti!” Si ii mai spune ceva Sandy lui Aram, si anume, cat de importanta pentru ea este prietenia lui.
Eroii filmului se despart si fiecare se angreneaza in desavarsirea cautarii si implinirii sinelui sau. Aram calatoreste prin lume si il urmarim in locuri diferite, precum Paris, Hong Kong, Mumbai, Kenya, si Istanbul, dezvoltandu-si timp de 5 ani cunostintele si abilitatile in psihologia si educarea copiilor, iar Sandy isi perfectioneaza pregatirea profesionala, recunoscuta de catre sefii sai prin numirea in postul ravnit de redactor sportiv.
Si iata-ne la implinirea a 5 ani de la despartirea lor. Eroii se reintalnesc intr-un restaurant, fiecare fiind inconjurat de prieteni sau de familie, alaturi de Aram aflandu-se insa si micutul baietel infiat dintr-o tara a lumii a treia. Emotia acestei intalniri este scaldata insa in duiosia si umorul replicilor schimbate intre fiecare dintre protagonisti: Sandy, Aram, mama si tatal acestuia, pustiul asiatic. Si participantii celor doua agape se reunesc in jurul unei singure mese, ca o unica familie, scaldata in caldura simpatiei si cunoasterii si a promisiunii – de ce nu – a renasterii iubirii si relatiei dintre Sandy si Aram.
O comedie romantica reusita, cu multe momente de umor sanatos si cu un mesaj optimist si plin de speranta in posibilitatea depasirii momentelor grele din viata si a regasirii echilibrului si iubirii, indiferent de orice bariere conservatoare.
Catherine Zeta-Jones, interpreta lui Sandy are exact 40 de ani, varsta eroinei sale si ne prezinta in acest ultim film al sau o frumusete matura, un chip atat de inteligent machiat incat pare de o naturalete frusta pe care emotiile transpar si ni se comunica ca si cum ne-am vedea fiecare dintre noi in propria oglinda. Cu acelasi corp superb vazut si in The Legend of Zorro (2005), Chicago (2002), Entrapment (1999), The Mask of Zorro (1998) si filmele din seria Indiana Jones, Catherine Zeta-Jones mizeaza in primul rand pe un talent real, pe care si l-a dezvoltat in egala masura atat in filme de actiune, in drame, dar si in comediile romantice in care lasa sa transpara unorul sau natural.
Un nume mai nou pentru cinefilii romani, Justin Bartha: The Hangover (2009), Failure to Launch (2006), si filmele din seria National Treasure – are numai 31 de ani, insa a dat dovada de o fina intelegere a personajului sau, care cu uimire, sau cu un zambet cald, sau cu multa tristete in ochii albastri, ajunge in final sa ne comunice starea de echilibru si de intelegere pe care o atinge la maturitatea sa, despre care spune:”doar am 30 de ani”! Si iata si in cazul acestui actor, o similitudine de varsta cu cea a eroului pe care il interpreteaza.
Se cuvine sa spun cateva cuvinte si despre interpretii celor doi copii ai lui Sandy, respectiv Andrew Chery (Frank) si Kelly Gould (Sadie), care au beneficiat de o partitura bogata, cu replici copioase si a caror prestatie a fost exemplara si a concurat la reusita acestei comedii romantice.
Este meritul de necontestat al scenariului si regiei aflate sub mana lui Bart Freundlich , cu mare experienta in televiziune, unde a regizat o serie de episoade din Californication (difuzat si in Romania pe canalele TV), ca si al imaginii – Jonathan Freeman – cadre alerte, prim planuri bine creionate ale figurilor eroilor principali, imagini panoramice sau detalii ale New Yorkului, de mare frumusete si nu in ultimul rand al coloanei sonore: acelasi Jonathan Freeman – amintesc doar piesa Best Friends, ca ideea, deloc noua si originala a acestui film, capata o noua prospetime si se vizioneaza cu placere.
