The Princess and the Frog – Printesa si broscoiul (2009)
Regia: John Musker, Ron Clements
Voci: Anika Noni Rose, Bruno Campos, Keith David
In ultima jumatate a anului trecut studiourile Disney au pus in miscare un angrenaj colosal media pentru promovarea ultimei sale creatii. Picatura cu picatura, ne erau prezentate personajele principale, vocile lor, franturi din colana sonora, posterul filmului, totul culminand cu primele 6 minute din film, aratate publicului pe site-ul studiourilor, cu putin inainte de marea lansare. Recunosc ca sunt un mare fan al desenelor Disney si am vanat fiecare stire despre noua creatie, am asteptat cu sufletul la gura aparitia si pe ecranele romanesti, m-am bucurat de nominalizarea la Globurile de Aur si de cea la Oscar, am savurat fiecare secventa si am fost incantata de rezultat insa nu stiu de ce, cumva maiestria realizarii care combina cu mult gust toate ingredientele succesului n-a reusit sa-mi atinga acea coarda sensibila a sufletului.
Ca mai toate productiile Disney si aceasta este inspirata dintr-un basm “Printesa broasca” a lui E.D. Baker, insa este modificata si oarecum inversata pentru a iesi din tipar, culminand cu alegerea ca personaj principal a unei eroine de culoare. Dupa Pocahontas – eroina nativ americana si Mulan –eroina chinezoaica a venit randul Tianei sa ne spuna povestea ei transpusa intr-un musical voodoo.
Actiunea ne poarta in 1920 in New Orleans, oras in care Tiana munceste pana la epuizare pentru a-si indeplini visul mostenit si incurajat de tatal sau – acela de a-si deschide propriul restaurant. Situatia se complica in momentul in care la balul mascat organizat de prietena ei Charlote, Tiana, costumata in printesa, intalneste un broscoi vorbitor. Care broscoi nu doreste decat un sarut pentru a scapa de blestemul voodoo aruncat asupra lui de maleficul Doctor Facilier. Bineinteles ca broscoiul este in realitate Naveen, un print aflat in vizita in New Orleans care prin comportamentul sau a atras atentia vrajitorului si prin naivitatea sa cade prada farmecelor acestuia. Nefiind printesa cu adevarat dar neputandu-i refuza sarutul, Tiana se vede transformata la randul sau in broasca.
Incepe apoi calatoria celor doi amfibieni prin mlastinile Louisianei in cautarea Mamei Odie, singura care ii poate ajuta sa-si recapete infatisarea initiala, prilej de a ne prezenta evolutia relatiei dintre personajele principale, de la a nu se suporta reciproc pana la marturisirea sentimentelor care incep sa ii anime. Cei doi sunt insotiti in calatoria lor de Louis, un aligator meloman nemultumit ca este aligator ceea ce-l impiedica sa faca ceea ce-si doreste cel mai mult si anume sa cante intr-o formatie de jazz si de Ray, un licurici care aspira la dragostea unei stele. Introducerea lui Ray, micul licurici indragostit permite realizatorilor sa se joace cu o varietate de efecte vizuale luminoase deosebite. Impreuna cu familia sa licuriciul este cel care lumineaza drumul personajelor principale prin mlastina, feeria de lumini zburatoare prezentandu-ne florile, copacii, vietuitoarele mlastinii sau scriind mesaje pe cerul instelat. Toate personajele sunt bine conturate, cu personalitati proprii si detalii care le fac memorabile, insa nu pot sa nu remarc similitudinile intre exuberantul Louis si simpaticul Baloo precum si cele dintre Juju, sarpele Mamei Odie si Kaa din aceeasi minunata Carte a junglei.
“The princess and the frog” respeta reteta traditionala Disney dar trece dincolo de povestile similare si nu se limiteaza la clasica poveste de dragoste. Tiana viseaza, dar nu la marea dragoste ci la a avea propria afaceresi munceste pentru a-si indeplini visul. Desi o vedem adresand dorinta unei stele stralucitoare (alt cliseu Disney, devenit simbol al companiei), rezolvarea o vede prin munca si chiar daca pe parcurs invata ca trebuie sa se bucure de tot ce-i ofera viata, nu se va transforma intr-o visatoare, gravitand in jurul printului si asteptand sa fie salvata ci va gasi dragostea in felul sau si isi va indeplini visele cu determinare si efort si mai putin prin magie.
Coloana sonora reuseste sa ne incante (“Almost there“,“When We’re Human”, “Never Knew I Needed” ), produciile Disney lansand de-a lungul vremurilor multe slagare asa cum probabil vor deveni si melodiile din acest film acompaniate fiind de momente de dans variate, de la cele specifice Broadway-ului la cele omagiind muzica din New Orleans. De fapt putem remarca cu usurinta efortul creatorilor de a reda cat mai fidel spiritul acestui oras prin muzica, mancare, bautura, momentele voodoo, mlastinile ba chiar si traditiile de inmormantare prilejuite de metamorfoza lui Ray intr-o stea.
Putem concluziona fara sa gresim ca “The princess and the frog” ne poarta in epoca de aur a productiilor Disney, este colorat, stralucitor, are cantece amuzante, scene de dans memorabile, este o mica bijuterie a desenelor animate realizate de mana fara interventia calculatorului. Mult asteptatele controverse care ar fi trebuit sa le starneasca prin crearea primei eroine de culoare s-au terminat inainte de a incepe si asta pentru ca intreaga poveste nu face decat sa ignore caracterul rasial al personajului principal care de altfel, mai mult de jumate din film este… verde.
Si totusi, desi a imbinat multe elemente de realism in clasicul basm despre dragoste, scenaristii n-au reusit sa redea profunzimea sentimentelor si duiosia din “Up“… dar poate nici nu au dorit asta si raman eu tributara impresiilor lasate de filmul mentionat mai sus…
