The Master (2012) – Maestrul
Regia: Paul Thomas Anderson
Distribuţia: Philip Seymour Hoffman, Joaquin Phoenix, Amy Adams, Price Carson
‘Maestrul’ (The Master) al lui Paul Thomas Anderson este unul dintre cele mai bine jucate și frumos filmate filme ale anului 2012. Și totuși, mi-e teama că, la fel ca și cu un alt film uimitor cu câțiva ani în urmă, care de asemenea, s-a bucurat de jocul Philip Seymour Hoffman (ma refer la ‘Synecdoche, New York’ scris si regizat de Charlie Kauffman), ‘Maestrul’ este prea inteligent, prea complex și prea departe de gustul majorității spectatorilor și a Academiei pentru a obține premiile Oscar pe care le merită.
Din păcate știu prea puține despre Scientologie și despre fondatorul său L. Ron Hubbard, pentru a exprima o opinie educata despre cât de aproape de imaginea de vindecator carismatic și lider de cult Dodd Lancaster (Hoffman), este de a adevaratului personaj istoric din care este inspirat. Nu conteaza insa prea mult în logica filmului, care nu este atât de mult despre un cult religios sau o ideologie anume și mai mult despre relația dintre maestru și discipol, între puternic și slab, între castelele construite de oameni in imaginația în scopul de a face față greutăților vieții și realitatii. Pe drum, filmul spune o mulțime de lucruri despre traumele supravietuitorilor războaielor (celalalt erou jucat de Joaquin Phoenix nu este cu mult mai mult decât o epavă umană a celui de-al doilea război mondial, care a supraviețuit cu sechele psihologice, o dependență de alcool și o lipsă de scop în viață), dar, de asemenea, despre căutarea și găsirea unui sens în viață, despre relațiile dintre oameni și felul in care unii devin mai dependenti de ceilalti. Cu cat ma gandesc mai mult la acest film, cu atat mai multe detalii imi vin in minte, și eu sunt sigur că inca o vizionare sau mai multe vor ajuta sa descopăr noi sensuri și noi unghiuri ale filmului. ‘Maestrul’ nu este doar un film de vazut, placut si uitat, este o experiență care trebuie traita in timp și de a dezvolta.
Joaquin Phoenix si Philip Seymour Hoffman dau în acest film două dintre cele mai bune performante le-am vazut in ultimii ani si fiecare în parte și cei doi împreună merită premii Oscar pentru ceea ce fac ei în acest film. Phoenix (sunt atât de fericit că s-a razgandit si din nou face filme) dezvolta in figura lui, corpul, vocea şi durerea tuturor vieților distruse ale tinerilor care au plecat la razboi si nu au fost capabili de a lipi împreună la intoarcere cioburile destinului lor. Hoffman are aparent alura și carisma de predicator, dar el ascunde un întreg univers de întuneric în spatele unei straluciri aparente, iar jocul sau are meritul de a construi o imagine complexă a caracterului, fără introducerea unei sentinte, lasand spectatorii sa-si formeze propria opinie despre personaj.
Cinematografia este o alta mare realizare a acestui film care face experiența de vizionare de neuitat. Mihai Mălaimare jr., care deja a lucrat in doua filme regizate de Francis Ford Coppola, folosește în acest film un format de film ne-digital (70 mm, eu nu sunt un expert tehnic, unele comentarii spun că e foarte rar folosit in zilele noastre), care produce o imagine clară precum cristalul și un cadraj similar cu cel utilizat pentru proiecții în perioada de acțiune a filmului. Acest format și selecție de culori produc o experiență de vizionare cu adevărat specială. Master este o experiență de cinema foarte specială care acum incepe drumul fara mare succes comercial in umbra altor filme, dar care poate deveni mult mai apreciat în viitor și-si va găsi, cred, locul printre cele mai bune creatii ale lui Paul Thomas Anderson.
Nota: 9/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=fJ1O1vb9AUU’]
1 comment