The Lincoln Lawyer (2011) – Avocatul din limuzina
Regia: Brad Furman
Scenariul: John Romano, Michael Connolly (romanul)
Distributia: Matthew McConaughey, Marisa Tomei, Ryan Phillippe, William H. Macy
Cum mi le potriveste mie viata 🙂
Tocmai terminasem de citit romanul lui Michael Connolly „The Brass Verdict”, tradus la noi „Verdictul plumbului”, si ma fascinase intriga extrem de bine construita si personajul original, avocatul Mike Haller – care isi desfasoara activitatea de birou pe bancheta din spate a unui Lincoln Continental. Si care in debutul acestui roman spune: „Toata lumea minte. Politistii mint. Avocatii mint. Martorii mint. Victimele mint. Un proces e un concurs de minciuni. Si toata lumea din sala de tribunal stie asta. Judecatorul stie. Chiar si juratii stiu. Intra in cladire stiind ca vor fi mintiti. Isi ocupa locurile in boxa si asteapta sa fie mintiti. Smecheria, daca esti la masa aparatii, este sa ai rabdare. Sa astepti. Nu orice minciuna. Ci minciuna pe care o poti inhata si pe care o poti fasona ca pe un fier cald, pana devine o lama ascutita. Si apoi poti folosi lama aceea pentru a sfasia cazul si a-i imprastria maruntaiele pe podea. Asta e treaba mea, sa forjez taisul. Si sa il folosesc fara mila sau constiinta. Sa fiu adevarul acolo unde toata lumea minte.”
The Lincoln Lawyer (dixit mama wiki) este al 16-lea roman al lui Connolly si primul in care apare avocatul din Los Angeles, Mickey Haller!
Iata ce ne spune Mapa de presa a MediaProDistribution: <<Romancierul de mare succes, Michael Connelly, care a colaborat la cartea pe care e bazat filmul Avocatul din limuzina, a conceput iniţial povestea în timpul unei discuţii cu un alt fan, la un meci al lui Dodgers, în LA. „Era avocat şi l-am întrebat unde îşi are biroul, iar el mi-a zis că lucrează într-o maşină,” îşi aminteşte Connelly. „Am continuat să ne uităm la meci, iar după ce s-a terminat, am fost convins că, pe baza conversaţiei noastre, aveam o carte întreagă în minte şi un personaj foarte promiţător.”>>
<< Înainte ca romanul lui Connelly să fi fost publicat, manuscrisul a fost trimis cunoscuţilor producători Tom Rosenberg şi Gary Lucchesi, parteneri la Lakeshore Entertainment. Rosenberg şi Lucchesi au citit prima versiune şi au fost imediat atraşi de poveste. Rosenberg, care a lucrat ca avocat al apărării, s-a simţit apropiat de Mike Haller datorită profesiei comune. Lucchesi, care a produs filmul Primal fear la începutul carierei sale hollywoodiene, căuta de mult un alt scenariu despre un avocat deştept, irascibil şi dur.Îndată ce producătorii au cumpărat dreptul de ecranizare, au incepu sa caute scenaristul ideal pentru adaptare. „Deşi aveam şi alţi scenarişti în minte, am lucrat cu John Romano la adaptarea de succes a unei alte cărţi,” spune Lucchesi. >>
„O mana buna” cum s-ar zice.
Si n-am de gand sa va spun o boaba despre subiectul acestui film, trebuie vazut, pentru ca este foarte bine construit dramatic, nicio clipa spectatorul nu isi pierde interesul, mereu isi pune intrebari, logica este la ea acasa, motivatiile sunt sustinute perfect psihologic, tensiunea curge si ridica adrenalina care picura precum lichidurile vietii printr-o perfuzie, din cand in cand se pompeaza si cate o unda de umor de buna calitate, iar personajele sunt dintre cele mai veridice cu care am avut de-a face in ultima vreme pe ecran.
Trebuie sa spun ca imi place Matthew McConaughey, desi – din punctul meu de vedere – a avut de-a face pana acum cu scenarii placute, amuzante, dar oarecum usurele. De data aceasta insa, isi da masura talentului si tine pe umerii personajului sau arhitectura peliculei. Si ii citesti pe fata toate frustrarile si indoielile si amaraciunile si sclipirile si sperantele in ideea ca „sistemul justitiei trebuie sa functioneze”. Dilema unui avocat: „mereu inocenta se afla in contrapondere cu raul absolut”. Povestea este de fapt, cat se poate de grava! Si replicile lui Haller, cu mimica lui McConaughey – detensioneaza – cum am spus – cu umor – substanta dramatica profunda a filmului.
Tot din Mapa de presa, iata un citat interesant: << Relaţia din film dintre McConaughey şi Phillippe, ca avocat şi client, nu e rezultatul unui proces îndelungat, ci al respectului reciproc şi al încrederii în talentul celuilalt. McConaughey declară: „După prima lectură împreună, i-am spus că, dacă e de acord, aş prefera să nu mai repetăm nimic, pentru că, în film, personajele nu se cunosc deloc. Voiam să fiu surprins de ceea ce face el, iar el să fie surprins de reacţiile mele. Ryan a fost complet de acord.”>>
Restul de tacere, pentru ca insist sa va trimit la acest film, pe care il consider realizat in maniera aproape clasica, ceea ce e mare lucru in ziua de azi.
Aha, sa nu uit, Lincolnul are numarul de inmatriculare NTGUILTY! Emblematic pentru mesajul filmului!
Si sa nu uit coloana sonora, din care va invit sa ascultati:
2 comments
„…realizat in maniera aproape clasica” e cea mai buna descriere 🙂
Tocmai l-am terminat si eu, mi-a placut, unul dintre filmele bune ale anului trecut. Si cum sunt pasionat de procesele bine conduse (datorita formatiei mele, probabil), are si din partea mea tot un 9.