The Jungle Book (2016) – Cartea junglei
Regia: Jon Favreau
Distribuția (voci): Neel Sethi, Bill Murray, Ben Kingsley, Idris Elba, Lupita Nyong’o, Scarlett Johansson, Christopher Walken
“NOW this is the law of the jungle, as old and as true as the sky,
And the wolf that shall keep it may prosper, but the wolf that shall break it must die.
As the creeper that girdles the tree trunk, the law runneth forward and back;
For the strength of the pack is the wolf, and the strength of the wolf is the pack”
Rudyard Kipling (1865–1936)
Colectia de povestiri “Cartea junglei”, scrisa in 1894 de Rudyard Kipling, a tentat lumea filmului si a televiziunii de multe ori. Studiourile Disney se remarca insa prin consecventa cu care se reintorc la Mowgli si aventurile lui. Nu cred ca exista cineva care sa nu isi aminteasca cu nostalgica placere animatia (Wolfgang Reitherman) care, din 1967, cucereste inimile celor mari si celor mici, generatie dupa generatie. Ea a fost urmata de un sequel in 2002, iar in 1994 tot Disney a lansat un film cu acelasi subiect care il are pe Jason Scott Lee in rolul principal, care insa nu s-a bucurat de prea mare succes.
Scenaristul Justin Marks si regizorul Jon Favreau lanseaza cu “Cartea Junglei” 2016 o provocare spectatorului si anume sa descopere ce e real si ce e magie in salbatica Indie de pe ecran. Filmul imbina CGI si live-action, oferind interactiuni de animale realiste cu personaje umane reale, in spatii fascinante, digital recreate, dar atat de naturale, pentru a reconstitui lumea fabuloasa in care se desfasoara actiunea. Cum poti sublinia mai mult puterea tehnologiei decat printr-un film cu si despre maretia naturii, fara a filma nici un cadru in afara studioului.
Inspirat de scrierile lui Rudyard Kipling si amintind la tot pasul de animatia din 1967, noua pelicula “Cartea junglei” pastreaza si dezvolta duiosia, farmecul si spiritul de aventura al povestii, fara a pierde din originalitate. Insertiile muzicale “The Bear Necessities” si “I Wanna Be Like You” sunt un omagiu adus primei variante animate, insa tonul mai dur, scenele foarte realiste de lupta intre animale, tensiunea si suspansul, intriga si deznodamantul original modificat sunt atributele care il diferentiaza si ii confera identitate proprie.
Eroul principal este acelasi Mowgli (Neel Sethi), descoperit in jungla de pantera Bagheera (Ben Kingsley), pe cand era bebelus si crescut intr-o haita de lupi condusa de Akela (Giancarlo Esposito), avand ca mama adoptiva lupoaica Raksha (Lupita Nyong’o). Viata idilica si fara griji din jungla se sfarseste cand Shere Khan (Idris Elba), tigrul furios, se arata si cere puiul de om pentru a-l omora. Pentru Khan, omul reprezinta suprema amenintare, cel care aduce moartea si distrugerea in jungla. Realizand ca puiului de om ii va fi greu sa se fereasca singur de tigru si ca ii trebuie o familie puternica pentru a supravietui, Bagheera decide sa-l insoteasca la marginea junglei, in satul oamenilor. Calatoria va fi lunga si plina de peripetii, trepte ale maturizarii si initierii micului om.
Rand pe rand, Mowgli se confrunta cu seductia hipnotica a pitonului Kaa (Scarlett Johansson), cu maretia si intelepciunea elefantilor, cu amenintarea regelui Louie (Christopher Walken), un gigantopithecus fascinat de foc si aflat in cautarea secretului „florii rosii”. Nici Baloo (Bill Murray) nu lipseste, ba chiar are un rol mai consistent, cu mai multe replici, mai mult timp pe ecran si infinit mai mult umor, cand invata sa aprecieze copilul, sa il considere mai mult decat o modalitate de a obtine miere din zonele greu accesibile.
Daca ne raportam la animatia din 1967, constatam ca apar persoaje noi, unele capata mai multa consistenta, iar unele nu se mai regasesc deloc. Bagheera isi pastreaza rolul de povestitoare, insa nu mai avem corbii vorbareti, nici elefantul maresal. Familia lupilor are insa mai multa greutate si un rol determinant in actiune. Iar actiunea este de departe punctul forte al accestui film. Pericol, suspansul maxim creat de scenele de urmarire si inclestarile dintre animale dau o dimensiune noua, inedita, peliculei, accentuata de vizionarea in format 3D sau Imax.
Remarcabil este si realismul extraordinar al animalelor ce populeaza jungla animata, incepand cu agilitatea dovedita de Bagheera si Shere Khan, trecand pe la suava alunecare a sinistrul si seducatorul Kaa si terminand cu urmarirea amenintatoare a perfidul King Louie. Atitudinea, gesturile, fiecare incruntare, grimasa sau privire exprima traire, emotie si sentiment. Exista scene populate cu vietatile junglei adunate in jurul izvorului sau in templul maimutelor care pur si simplu iti lasa impresia de adunare de vietati dresate.
Am vizionat varianta subtitrata si am avut astfel privilegiul sa savurez vocile originale care, si aici, contribuie decisiv la farmecul personajului caruia ii dau viata. N-am sa-i mentionez decat pe Christopher Walken si al sau King Louie descins parca direct din Nasul in templul maimutelor si pe Garry Shandling, porcul spinos nevricos ce traverseaza ecranul cand te astepti mai putin.
O vorba buna trebuie sa spun si despre Neel Sethi, caruia sigur nu i-a fost prea usor sa-l intruchipeze pe Mowgli, avand in vedere ca este singurul personaj real din toata povestea. Se mai disting cateodata nesincronizari intre puiul de om si animalul care ii da replica, insa nimic strident sau deranjant. La cei zece ani ai sai, dand replica unor personaje generate pe computer, Neel reuseste sa transmita emotie, frica, bucurie si determinare in dialogurile cu Baloo, Bagheera sau cu familia sa de lupi.
Nu stiu ce si-a propus Jon Favreau cand a demarat proiectul “Cartea junglei” 2016. Stim insa ca a reusit insa sa iasa din umbra celebrei animatii din 1967 prin dinamism si agresisvitate, conferind o dimensiune noua personajelor arhicunoscute si mult indragite. Adaugam si o realizare tehnica remarcabila, umor, o explozie de culoare, adrenalina si spectacol vizual.
