The Dune (2013) – Duna
Regia/Scenariul: Yossi Aviram
Distributia: Niels Arestrup, Lior Ashkenazi, Guy Marchand, Emma de Aunes
Astept cu nerabdare un an intreg, revenirea Festivalului de Film Evreiesc la Bucuresti si de fiecare data sunt rasplatita pentru aceasta asteptare.
Astept cu un fior de emotie, in fotoliul salii de cinema, stingerea luminilor si aparitia primelor imagini ale filmului pe care l-am ales.
Si anul acesta, la cea de-a V-a editie, am la dispozitie o mare bogatie de filme, inmanunchiate in cateva buchete cu arome din intreaga lume. Filme documentare sub genericul “Israel – invitat permanent”, “Competitie documentare”, “Panorama”, “Filme de fictiune” – inclusiv in competitie, “Portret de regizor – Ari Folman”, “Filme de cinemateca – Ephraim Kishon”, “Filme universitare – ale studentilor de la Universitatea din Tel Aviv”.
Si ceea ce vine in sprijinul tuturor iubitorilor de film este faptul ca accesul la vizionari este liber si in Sali ultracentrale, accesibile cu usurinta.
Nu aveti decat sa consultati www.bjff.ro sau s ava procurati catalogul si programul evenimentului, de la Cinema Studio, pentru a va alege spre vizionare filmele care raspund cel mai bine gusturilor voastre.
Ieri, in prima seara a Festivalului, am urmarit un film documentar – “Recognition” – Catarea, din 2015, al tinerei Sharon Ryba Kahn, apoi “Duna”, despre care va voi spune cateva cuvinte in continuare.
Niels Arestrup reprezinta pentru mine prototipul unui adevarat actor. Nu este tanar si aratos, dar in fiecare film in care l-am urmarit (Scafandrul si Fluturele – 2007, Calul de lupta – 2011, Un profet – 2009 si de curand – Diplomatie – 2014), transmite din plin psihologia dramatica a personajelor pe care le intrupeaza magistral. De aceea am avut mari asteptari de la acest film, in distributia caruia i-am citit numele. Desi nu stiam nimic despre regizor si ceilalti actori. Si cu atat mai mult, surpriza a fost extrem de pozitiva.
Pentru ca scenaristul – regizor Yossi Aviram – nascut la Ierusalim in anul 1971- desi este la primul sau film de lungmetraj de fictiune (a realizat documentare si scurtmetraje), ne ofera o poveste uimitor de bine psihologic fundamentata si scrisa si regizata cu multa delicatete si eleganta. O tragedie – comuna in aspectele ei principale, dar care devine unica, prin profunzimea creionarii pline de caldura si intelegere a caracterelor personajelor. Si care tine atent spectatorul prin subtila stiinta a regizorului de a doza misterul si tensiunea actiunii, pe care le intercaleaza cu momente extraordinare de autointrospectie psihologica a personajelor, momente care se desfasoara intr-o interesanta si plastica comuniune cu natura si animalutele din jurul oamenilor.
Aici regizorul primeste o uriasa mana de ajutor din partea Directorului de imagine Antoine Héberlé, a carui camera isi plimba ochiul inteligent asupra naturii in conjunctie cu omul, decupeaza cadre sugestive ale primplanurilor figurative. Splendoarea unui drum de tara flancat de copaci … pe care masina il strabate inainte, pentru ca mai apoi … sa il lase in urma, atunci cand “DE CE-urile” au inceput sa capete raspunsuri.
Pentru ca, intr-un policier, “de ce?” este intrebarea principala … si pas cu pas, spectatorul intelege (alaturi de personajele filmului) si afla raspunsurile, atat de simple raspunsuri, pentru ca apartin naturii umane.
Singuratatea omului pe creasta dunei este si o stare exterioara, este si una interioara si depinde de puterea fiecaruia de a iesi din aceasta izolare, astfel incat vietile devenite paralele si despartite peste 40 de ani, sa se reuneasca prin punctele commune care le leaga.
Fascinant acest film si prin curajul pe care l-a avut regizorul de a-si lua partasi povestii sale emotionante, acest buchet de artisti de mare clasa. Acest urias Niels Arestrup, caruia I se alatura Lior Ashkenazi actor israelian nascut in anul 1969 si care realizeaza portretul lui Hanoch Vardi cu mijloace minimaliste, dar care exprima complexitatea starilor sale care il rod adanc si il determina sa porneasca pe lungul drum … de la atelierul sau de reparat biciclete din Israel, catre Paris si mai apoi catre sud vestul Frantei, in zona landurilor, unde il asteapta Duna copilariei.
Si alaturi de acesti doi actori, Guy Marchand (Paolo – partenerul de viata al batranului politist francez interpretat de Arestrup) si tanara actrita Emma de Caunes (Fabienne – fermiera viitoare mamica singura, care are nevoie de mult curaj si determinare in noua sa viata), vin cu caldura si simplitatea interpretarii lor sa completeze tabloul unor “povesti de viata cu sfarsit fericit”.
Dedicatia finala a filmului, catre Pierluigi si Reuven (care sunt subiectii filmului documentar al lui Aviram “ Paris Return” din 2010, ne duce cu gandul la o sursa inspirationala pentru acest film.
Dupa cum observati, am incercat sa nu devoalez prea mult din subiectul filmului, ci sa va trezesc intersul prin cateva observatii, alaturi de care vin si cu cateva completari. Omniprezenta jocului de sah in viata eroilor principali, poate ceva ales sa sublinieze gandirea inteligenta si tacticile si strategiile determinante in selectia solutiilor de viata. Si apoi prezenta pisicilor (independente) si a catelului (dependent) in viata personajelor, intru conturarea si sublinierea caracterelor acestora. Ceece subliniaza o sensibilitatea aparte a lui Aviram si o stiinta s sufletului omenesc.
Un film bogat pentru minte si suflet si care mi-a dat o stare de bine si de speranta in rezolvarile grave, chiar si dupa un timp indelungat.
Festivaluri: Haifa Film Festival 2013, San Francisco International Film Festival 2014, Hong Kong Film Festival 2014, Toronto Jewish Film Festival 2014, Jewish Film Festival Berlin & Potsdam 2014, Pink Apple Film Festival 2014
Nota: 9/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=0SIJqwkLuKw’]
