Regia: Robert Wise
Actori: Michael Rennie, Patricia NealNe aflam in fata unui film care spune mult pentru un fan al genului stiintifico-fantastic. In primul rand, filmul regizat de Robert Wise a reprezentat un punct important in istoria lunga a peliculelor de acest gen, al povestilor de invadare, cu un scop sau altul, de catre extrateresti a Pamantului, coborarea lor pe planeta noastra si atacul/negocierea/discutiile care au urmat acestora. In al doilea rand, este un film profund pacifist, poate primul dupa cel de-al doilea razboi mondial care, sub o masca de fantezie, propune pacea mondiala si cosmica ca mijloc de continuarea a supravietuirii umane.
Filmul e construit pe o poveste care putem sa spunem ca e e simpla, daca privim invazia de filme de gen din prezent: o nava extraterestra aterizeaza pe Pamant, lumea se panicheaza in afara de cativa oameni destepti care vad in acest lucru ba un lucru obisnuit, ba unul interesant si de studiat. Numai ca extraterestrul nu a venit nici sa distruga, nici sa ia contact cu rasa umana, ci sa avertizeze ca folosirea continua a armelor, a arsenalelor nucleare nu poate aduce decat pieirea umanitatii, pentru ca celelalte civilizatii din spatiu vad asta ca o amenintare ce nu isi are rostul.
Extraterestrul vrea ca inainte sa plece sa urmareasca oamenii obisnuiti, sa isi dea seama daca ei merita salvarea si chiar sa ii ajute. Klaatu (un Michael Rennie inflexibil, foarte bine ales, cu un glas neutru, dar ferm), dupa ce este ranit de un soldat neatent, fuge din spital si isi gaseste loc intr-o pensiune, langa Helen si fiul ei Bobby, care il insoteste apoi in cunoasterea lumii, asa cum este ea si care, in cele din urma, il ajuta sa isi indeplineasca misiunea de a salva soarta omenirii.
Chiar daca pentru un fan al filmelor moderne cu efecte speciale, nu reprezinta mare lucru, el trebuie privit (ca majoritatea lor, de altfel) din prisma acelor ani ai cinematografiei. Si, in acest fel, vedem scene cu efecte speciale de exceptie, cu personaje memorabile, cu roboti, chiar daca uneori zarim printre scene si sfori cu care sunt tinuti acestia, subtil, dar vizibile pentru un spectator avizat. Una peste alta, prin interpretarea rece, dar meritoasa a lui Michael Rennie, prin imagine si scenariu interesant, care captiveaza si e departe (ca si calitate, dar una superioara) de scenariile moderne ale filmelor fantastice, The Day the Earth Stood Still merita aprecierea noastra si se inscrie in categoria filmelor nemuritoare.
1 comment
Intr-adevar, un film transmite mesaje dincolo de poveste, de multe ori legate de situatia socio-politica din acea vreme. Eu am vazut remake-ul acestui film, cel cu Keanu Reeves, de acum cativa ani, si era evident legat de starea lucrurilor din SUA, de razboiul din Irak, restaurantul McDonald’s era punctul central de intalnire intr-un moment critic al filmului. Din ce povestesti si din recenziile citite si la momentul respectiv, originalul pare a fi mult mai bun 🙂