The Damned United (2009)

The Damned United (2009)
Regia: Tom Hooper
Distributia: Michael Sheen, Timothy Spall, Colm Meaney

Chiar daca, sa spunem, sunt un cunoscator al fenomenului fotbalistic si urmaresc in masura in care exista timp suficient majoritatea campionatelor importante de fotbal din lume, nu auzisem pana acum de Brian Clough, un antrenor englez important in anii ’70-’80, considerat cel mai important antrenor englez care nu a antrenat niciodata echipa nationala a Angliei. Bineinteles ca auzisem de echipele pe care le-a antrenat, de la Derby County, Leeds United si Nottingham Forrest pana la mai putin cunoscutele (dar stiute de mine, manager cu state vechi in jocurile de manageriat sportiv gen Football Manager si Championship Manager) Hartlepool United si Brighton & Hove Albion.

The Damned United ne povesteste tocmai cele mai negre 44 de zile din viata lui Brian Clough (cu numeroase incursiuni in trecut, totusi) si anume perioada pe care a petrecut-o la Leeds United si discutiile in contradictoriu pe care le purta in presa cu Don Revie (fostul antrenor al formatiei si selectionerul Angliei). Brian Clough era la acea data un antrenor in plina afirmare, reusind sa conduca Derby County din Liga a doua spre titlul de campioni ai Angliei, aproape nesperat. Era considerat un antrenor tanar de mare perspectiva, insa avea si cateva defecte esentiale: era extrem de ambitios, impulsiv, se ghida dupa instincte si, daca era deranjat, purta ranchiuna pana in mormant. Probabil acestea l-au si condus spre esecul de la Leeds.

O perioada scurta, dar care in film este extrapolata la maxim, pentru a descrie intreaga personalitate a lui Brian Clough: in primul rand, prietenia si recunostinta care i-a purtat-o prietenului si antrenorului sau secund, Peter Taylor. Chiar daca si aceasta a fost plina de suisuri si coborasuri, chiar Peter fiind cel care isi respecta un angajament anterior si nu il urmeaza la Leeds, Brian recunoaste in cele din urma adevarata valoare a prietenului sau. Din ce am aflat ulterior de pe Wikipedia, prietenia s-a curmat brusc cativa ani mai tarziu, pe timpul managementului la Nottingham Forrest, cand cei doi s-au despartit pana la moartea lui Taylor. In al doilea rand, dorinta lui Clough de a deveni cel mai bun, inclusiv prin atacuri asupra fostului antrenor al lui Leeds sau prin atacuri asupra jucatorilor acestei echipe, acuzati (pe drept cuvant?) de victorii murdare.

Un film pasionant pentru iubitorii fotbalului, pentru cei care legendele adevarate ale sportului inseamna mai mult decat ceea ce se intampla in prezent, pentru cei care o echipa ca Leeds sau Derby mai semnifica inca totul. Un film in care straluceste Martin Sheen (pe care l-am admirat deja in Frost/Nixon) si care ii intruchipeaza perfect trasaturile de caracter ale orgoliosului si impulsivului Brian Clough. Aaa, si regizorul este Tom Hooper, acelasi ca in multi-oscarizatul The King’s Speech.

Nota: 8/10