The Big Wedding (2013)

The Big Wedding (2013) – Nunta cu peripetii

Regia: Justin Zackman
Scenariul: Justin Zackman (scenariul), Jean-Stéphane Bron si Karine Sudan (motion picture « Mon frère se marie »
Distributia: Robert de Niro, Diane Keaton, Susan Sarandon, Robin Williams, Katherine Heigl, Amanda Seyfried

Din cand in cand recunosc ca mi se intampla sa mai imi scape ochii pe cate o cronica sau un comentariu, inainte de a vedea un film la care suntem invitati. Si nu ca m-as lasa prea mult influentata, dar … cate o picatura de otrava se intampla sa ma atinga. Cam aceasta a fost si situatia de fata. Am citit ca … si ca … si asa… si pe dincolo … si concluzia fireasca ar fi fost sa stau acasa … sau sa ma plimb … sau sa vad alt film … sau sa citesc … 🙂

Dar eu m-am dus la vizionare si rau nu mi-a parut :). Am avut parte de o ora si jumatate de destindere, de umor si de zambet! In compania unor actori mari si indragiti, secondati de cativa tineri frumosi si talentati, care “presteaza” fara niciun repros.

O poveste bine croita si bazata pe nelimitatele si nastrusnicele posbilitati pe care le ofera viata. Caci rareori lucrurile evolueaza asa dupa cum ne asteptam si mai ales asa dupa cum ne dorim. Compromisul face parte din lectia de baza a educatiei individului si a societatii, cu aplicatie directa in institutia casatoriei fiind cazul in acest film.

Pentru ca The Big Wedding despre casnicie ne vorbeste.. Direct despre casnicie (de la cazna 🙂 ), dar despre casnicie si ca pretext pentru intelegerea celor ce ni se intampla in viata.

Cateva cupluri populeaza acest film!

– Cel pe cale a debuta in casnicie, Alejandro si Missy

– Cel pe cale a se injgheba intre doctorul Jared (virgin inca la varsta de 30 de ani, :), frate vitreg al lui Alejandro) si Nuria (focoasa sora de mama a lui Alejandro) … 🙂 incurcate relatii de rudenie 🙂

– Cel pe cale a se desface dintre Lyla (sora vitrega a lui Alejandro) si Andrew

– Cel “fost” si “ramas” cu amintiri frumoase si doi copii – fiu (Jared) si fiica (Lyla) naturali si Alejandro – columbianul infiat – cuplul divortat cu zece ani in urma, Donald si Ellie

– Cel “actual “ si in perfecta “functiune”, cu o vechime de zece ani de concubinaj, dintre divortatul Donald si Bebe – cea mai buna prietena a fostei sotii Ellie

– Cel dintre Barry (o fost greseala vinovata de tinerete a lui Ellie) si Muffin (sotie a lui Barry, mama a lui Missy, viitoare soacra a lui Alejandro … dezvaluita cu umor drept bisexuala :), pofticioasa deopotriva si la EI si la ELE).

Ce ii aduce pe toti laolalta si carui fapt datoram intriga iscusita, alambicata si bine gradata a acestui film?

Casatoria tinerilor Alejandro si Missy, la care invitata de onoare este “Madonna”, mama naturala a lui Alejandro, o catolica ferventa, sosind din Columbia dimpreuna cu frumoasa si temperamentala Nuria, fiica sa.

Prin urmare, este de luat in considerare faptul ca aceasta “Madonna” (mai bine nici ca se putea numi), ar putea fi oripilata si de divortul parintilor adoptivi ai lui Alejandro, dar si mai mult de atat, de traiul in concubinaj de mai bine de 10 ani dintre Donald si Bebe.

Ei – si pe toata aceasta canava, scenariul brodat de regizor, in culori vii si scantei de umor pilduitor, are fluiditate, e spumos, ia in tarbaca satirica o seama de tabuuri … catolicismul spre exemplu (si e delicios Robin Williams in rolul preotului Moinighan, dar sa nu o uitam pe columbiana Madonna), obsesiile femeii la varsta a doua in ceea ce priveste interventia operatiilor estetice, dar si obsesiile barbatului puriu pentru pe performantele sexuale (magica pastiluta stimulativa), nescapand nicio clipa din acest tablou de familie si de societate simbolurile importante ale umanitatii … dragostea, diferitele feluri de dragoste … dragostea in cuplu, dragostea in familie, dragostea intre parinti si copii, locul parintilor in inima copiilor, iertarea vechilor greseli, intelegerea pentru greselile prezentului ... caci nu e asa? “casnicia este pana la urma triumful impotriva ratiunii” 🙂 si tot pana la urma, de ce sa nu recunoastem, “casnicia este ceva magic”. (Casnicia reusita, vreau sa subliniez).

Si in final, doua cupluri primesc pe malul lacului, binecuvantarea simpaticului parinte Moinighan!!! Las pe voi sa ghiciti care sunt acestea si sa le urmariti la cinema!

Mai mult nu va devoalez, vreau sa vedeti acest film, sa faceti cu placere fiecare pas catre punctul culminant al intrigii, catre limpezirea exploziva (precum in commedia dell’arte) a povestii, sa va bucurati de excelenta interactiune dintre personaje si actori, de cinematografia superba semnata de Jonathan Brown (imaginea lui Robert de Niro impreuna cu Heigl – decupata pe trambulina de deasupra lacului).

Si de coloana sonora semnata de Nathan Barr, pe care puteti asculta plasate bine piese precum: „You Can’t Hurry Love” – The Supremes, “Signed, Sealed, Delivered I’m Yours” – Stevie Wonder, „What I like about you” – The Romantics si in final – “SAVE THE LAST DANCE FOR ME” – Michael Buble.

Da, sigur ca da, acest film urmeaza un cliseu si aici sunt de acord cu carcotasii de serviciu care ne amintesc de “Valentine’s Day” sau de “New Year’s Eve”, pelicule avand pe generic nume stralucitoare, dar considerate sclipiciuri-pacalici. Ei, nici chiar asa, pentru ca fiecare dintre aceste filme se straduiesc sa ne infatiseze un buchet de povesti si experiente umane conjugate, dezvaluite intr-o anume conjunctura sarbatoreasca.

Or, “The Big Wedding” este o sarbatoare!!! Lasati platosa morgii uscate jos, lasati-va sufletul sa se bucure nitel, poate chiar si mintea, pentru ca sunt cateva “spirite de gluma” istete si pline de haz, zambetul si rasul (chiar daca ne recunoastem si radem de noi) fac bine la sanatate!

Nota: 6.5/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=nFQvqGtuAKg’]