The Adjustment Bureau (2011) – Gardienii destinului
Regia şi scenariul: George Nolfi
Bazat pe povestirea “The Adjustment Team” de Philip K. Dick
Distributia: Matt Damon, Emily Blunt, Anthony Mackie, John Slattery, Michael Kelly,Terence Stamp
Producători: Chris Moore, Michael Hackett, George Nolfi, Bill Carraro
Producător executiv: Jonathan Gordon
Ati avut vreodata impresia ca viata pe care o traiti se desfasoara dupa reguli proprii, asupra carora nu puteti interveni decat in mica masura? Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti un lucru foarte mult si, ca un facut, parca toate fortele universului sa conlucreze astfel incat oricat de multe eforturi ati fi facut, sa fie imposibil sa va indepliniti dorinta? Ei bine, daca ati trait macar o situatie din cele prezentate mai sus, „Gardienii destinului”, prima productie ca regizor a lui George Nolfi va propune niste explicatii. Intr-o pelicula ce combina cu succes umorul, dragostea si science-fictionul se vorbeste despre conflictul dintre liberul arbitru si predestinare, despre rolul activ sau de simplu spectator pe care il avem in propriile vieti.
Departe de a fi o meditatie filozofica asupra rostului nostru in aceasta lume, filmul ne arunca doar in vartejul teoriilor indraznete suficient cat sa ne capteze interesul, lasandu-ne apoi sa alegem raspunsurile care sunt cele mai apropiate de credintele personale.
Si peste toate cele de mai sus, intreaga poveste ii are ca eroi principali pe doi actori tineri- Matt Damon si Emily Blunt, care se completeaza reciproc si alcatuiesc o pereche perfecta in cursa nebuneasca cu scopul de a ramane impreuna.
El este David Morris, candidat la Senat, cu un viitor stralucit de politician in fata, daca ar reusi sa-si stapaneasca impulsurile. Ea – Elise Sellas este coregrafa si dansatoare stralucita. In noaptea in care el pierde alegerile o intalneste pe ea, Elise ii da numarul ei de telefon si astfel au loc o serie de evenimente neobisnuite, toate „remodelate” de catre gardienii destinului – o agentie guvernamentala din umbra care, prin actiunile sale, inimaginabile dar oarecum plauzibile si pe cat de incredibile pe atat de verosimile, au grija ca planurile individuale ale fiecaruia sa nu depaseasca limitele marelui plan stabilit pentru fiecare, de catren constiinta superioara. Astfel in marele plan, David nu trebuie sa se indragosteasca de Elise si intreaga actiune a filmului se concentreaza pe determinarea lui David de a depasi limitele predestinarii.
Ingenioase si hilare sunt metodele prin care gardienii isi duc la indeplinire misiunile, metode care implica folosirea de culoare temporale care te ajuta sa strabati distante enorme in cateva secunde, agende cu planurile in desfasurare, cu puncte de cotitura si evenimente inevitabile, palarii care iti confera accesul la portaluri, abilitatea de citire a gandurilor si de „formatare” a memoriei celor care se abat de la plan. Desi vorbeste despre un plan stabilit pentru fiecare si de un presedinte care intocmeste si raspunde de realizarea intocmai a Marelui Plan, filmul nu aluneca spre abordarea religioasa a temei, pastrand un ton detasat cu atat mai mult cu cat scenaristul nu si-a dorit sa transforme mesajul filmului intr-un raspuns la marile intrebari despre evenimentele vietii noastre.
Pe masura ce actiunea capata forta, gardienii nu mai sunt atat de invizibili, faptele lor fiind mult prea evidente pentru a mai trece in ochii spectatorilor ca organizatie secreta. Detaliile despre componenta echipelor, influenta pe care o au, mijloacele la care apeleaza, presiunile la care sunt supusi si constiinta ca actioneaza uneori diferit de ceea ce cred cu adevarat, ii transforma din persoanje de temut, in banali functionari suprasolicitati. Din fericire atractia dintre Blunt si Damon salveaza filmul, infatuarea lui Damont si flirtul irezistibil realizat de Blunt deviaza atentia spectatorului de la nereusitele scenariului. Povestea lor de dragoste „nenorocoasa”, desi nu-si gaseste un adversar pe masura in amenintatorii gardieni ai destinului, este simpatica si te trezesti la un moment dat, in iuresul nebunesc al actiunii, ca-ti doresti ca protagonistii sa scape de urmaritori si sa-si implineasca destinul ales, cu toate ca acest deznodamant este oarecum previzibil.
Desi porneste de la o premisa interesanta si incitanta, din pacate la un moment dat pare ca scenaristul s-a speriat de consecintele indraznelii sale si n-a mai cutezat sa-si duca gandurile si ideile pana la capat. Dupa un debut furtunos si promitator, intensitatea provocarii scade spre a esua in explicatii interesante dar conventionale.
Ce frumos ar fi fost daca ar fi indraznit mai mult si ar fi gasit o provocare mai puternica si mai solicitanta pentru pasiunea pe care Emily Blunt si Matt Damon au reusit s-o transfere dincolo de ecran, spectatorilor!
Mi-a placut foarte mult discursul despre „liberul arbitru” pe care gardianul urmaritor il tine in fata revoltatului Morris, cu trimitere la istoria omenirii si „pasiunii” pentru decadere de care a dat dovada de-a lungul istoriei. Superba explicatia oferita pentru ciclicitatea maririi si decaderii civilizatiilor.
Nu ratati filmul caci, desi nu atinge perfectiunea, sigur veti gasi ceva care sa va placa: actiunea, romantismul, indrazneala …
1 comment