Terms of Endearment (1983)

Terms of Endearment (1983) – Vorbe de alint
Regia: James L. Brooks
Distributia: Shirley MacLaine, Debra Winger, Jack Nicholson, Danny DeVito, Jeff Daniels, John Lithgow

Stiti, Terms of Endearment e genul acela de film de familie, in care nu se intampla nimic, dar constructia personajelor si interpretarea lor sunt atat de concludente incat, la ceva timp dupa vizionare, iti dai seama ca realitatea unei vieti obisnuite, searbede, mediocre este perfect reliefata si ca filmul este, pana la urma, o capodopera. Stiti, m-am gandit mult pana sa scriu ultimul cuvant din fraza precedenta, dar nu m-am putut abtine: aproape fiecare actiune din film este construita perfect realist, aproape fiecare gand, sentiment, discutie sau eveniment au existat sau exista in viata noastra si James L Brooks-regizor si scenarist a stiut sa le introduca intr-o actiune fara sfarsit, prin intermediul unor actori geniali. Fara el, fara acestia, filmul ar fi fost o telenovela, dar iata ca isi pastreaza prospetimea la aproape 30 de ani de la aparitie.

Fiecare personaj poate fi analizat separat pentru ca este construit suficient de mult pentru a fi caracterizat si simpatizat de spectator. Emma (Debra Winger) pare a fi fetita prostuta si suficienta in propria piele a mamei sale, care nu are curajul si inteligenta necesare pentru a pleca in lume. Devine insa prototipul femeii care isi stapaneste propriile actiuni, casatorindu-se (din dragoste) cu un barbat dupa tipicul ei, mutandu-se dupa acesta doar pentru a scapa de posesiva sa mama, inselandu-si barbatul (tot din dragoste) cu sotul alteia, fiind la randul ei inselata, reconciliindu-se cu mama sa atunci cand se afla in pericol de moarte. Un personaj complex, o femeie care este pana la urma puternica si isi urmeaza dorintele si instinctul propriu.

Aurora (Shirley MacLaine – premiul Oscar pentru acest rol) este, in primul rand, amuzanta. La varsta ei, nu a avut niciun barbat pe care sa il iubeasca suficient de mult, este mai degraba timida si incearca sa ii tina la distanta, sa o serveasca, fiind sigura ca menirea ei nu este cautarea unui barbat, ci sa isi tina fata aproape, inchistata in regulile impuse. Poate nu este constienta, dar noi, cei care am patit-o, suntem siguri ca relatia dintre ele nu poate merge: fiica vrea sa plece, sa devina libera, mama vrea sa o tina acasa, supusa propriilor reguli.

Garrett Breedlove (Jack Nicholson-Oscar pentru actor in rol secundar) este cel care destabilizeaza lumea Aurorei: un astronaut retras, care are inca putere de seductie in randul doamnelor si domnisoarelor (pare-se doar din cauza functiei detinute), incearca sa ii ofere si Aurorei o clipa de relaxare, care se transforma in clipe de seductie si chiar intr-o relatie mai serioasa de cat se asteptau ambii. In sfarsit, simpaticul sot al Emmei, Flap (la fel de tolomac as usual Jeff Daniels) este omul care pare ca nu are ce cauta in poveste, dar este la fel de important ca oricare celelalte personaje: aiurit, savant nedescoperit, fidel convins pana la proba contrara, omul in care nu se poate avea incredere, dar care este lipicios si nu poate fi abandonat pentru ca va naufragia pentru totdeauna.

Rezulta un film melancolic, cu accente de comedie si drama, un film de familie (una pana la urma moderna, dar cu multe, prea multe accente de conservatorism), care incanta spectatorul prin multitudinea de aspecte reliefate, prin dezvoltarea normala a unor aspecte obisnuite ale vietii pe parcursul mai multor zeci de ani, urmarind aceleasi generatii ca la inceputul filmului. Delectabil pentru cei care apreciaza filmele bune, poate plictisitor (si fara actiune) pentru amatorii de blockbustere :).

Alte impresii: Life is Mono.

Nota: 9/10