Tout feu tout flamme (1982) – Numai foc și pară
Regia: Jean-Paul Rappeneau
Distribuția: Yves Montand, Isabelle Adjani, Lauren Hutton, Alain Souchon
‘Tout feu tout flamme’ (1982) este unul din cele doar opt filme pe care le-a regizat în cariera sa Jean-Paul Rappeneau, un interesant dar nu foarte prolific regizor francez. Este unul dintre filmele sale mai puțin apreciate astăzi, desi la vremea lansării sale pe ecrane s-a bucurat de o bună publicitate și de prezența în distribuție a doi actori formidabili: Yves Montand care avea deja în urma peste trei decenii de activitate și Isabelle Adjani în plină strălucire și frumusețe. De fapt cei doi susțin acest film și pentru ei merită și astăzi ca acest film să fie văzut. În absența lor am rămâne cu un film mediocru și nu prea amuzant.
Eroina filmului este Pauline Valance (Isabelle Adjani), o tânără frumoasă și strălucitor de inteligentă, asistenta expertă a ministrului de finanțe. Zilele și le petrece în conferințe internaționale la cel mai înalt nivel, serile se întoarce acasă unde le are în grija pe cele două surori mai mici, adolescente, și pe bunica ei, proprietara unui imobil parizian. Deodata reapare în viața lor tatăl (Yves Montand) care își părăsise familia (mama este decedată se pare) pentru a face afaceri dubioase cu cazinouri în Bahamas și Canada. În scurtă vreme ne vom lamuri că exuberantul și cuceritorul tată nu s-a întors doar de dorul familiei, ci și pentru a pune mâna pe imobil, a-l vinde și a-l folosi ca sursă de finanțare a unei alte afaceri dubioase cu un cazino, de data aceasta pe malul lacului Geneva, intre Franța și Elveția. Cât este escrocherie și cât este sentiment patern în persoana și acțiunile personajului?
‘Tout feu tout flamme’ suferă de sindromul filmelor care încearcă să atragă spectatorii mai multor genuri cinematografice fară a se decide exact unde aparține. Este de cele mai multe ori o rețetă de eșec, și cam asta se întâmplă și aici. Filmul începe ca o comedie de familie, continuă ca un film despre relațiile dintre tată și fiică, pentru a deveni în a doua sa parte o comedie de acțiune cu tente de satiră politică. Nu reușește prea bine în niciuna dintre aceste categorii.
Ceea ce face fimul totuși interesant chiar la aproape 40 de ani de la lansarea pe ecrane este interpretarea carismatica a lui Yves Montand, care cucerește nu numai inimile celor din jur pe ecran, dar și pe cele ale spectatorilor din sală, reușește să convingă și când glumește și când joaca melodramă, și chiar și cântă. Pe lângă el, Isabelle Adjani pare mai puțin convingătoare decât de obicei, scenele de comedie în special sunt îngroșate fară prea mult efect. Apare și cântărețul Alain Souchon într-un rol secundar. Are o fizionomie interesantă, dar din pacare rolul său a fost firav. Toți cei cărora le este dor de Yves Montand, aflat în acest film la vârsta maturității dar în plină formă fizică și artistică, trebuie neapărat să vadă acest film. Pentru restul spectatorilor vizionarea este opțională.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Amazon.com)
