Mary Poppins Returns (2018)
Regia: Rob Marshall
Scenariul: David Magee (scenariul), David Megee, Rob Marshall si John DeLuca (povestea)
Distributia: Emily Blunt (Mary Poppins), Lin-Manuel Miranda (Jack), Ben Wishaw (Michael Banks), Emily Mortimer (Jane Banks), Pixie Davies (Annabel), Nathanael Saleh (John), Joel Dawson (Georgie), Meryl Streep (Cousin Topsy), Colin Firth (Wilkins), Dick Van Dyke (Mr. Dawse Jr.) Angela Lansbury (Baloon Lady)
Avem sansa sa ne bucuram de revenirea printre noi (si poate nu numai pe ecrane) a extraordinarei “nanny” Mary Poppins. Va mai amintiti de ea, nu-i asa? I-ati simtit poate lipsa, ati tanjit dupa magia lectiilor ei de viata pline de intelepciune, bunatate si presarate cu miresmele candorii copilariei. “A spoonful of sugar” menita sa vindece sufleţelele si trupşoarele copiilor familiei Banks si sa ii ajute sa paseasca spre viata adulta.
Pentru voi, cei care nu ati uitat-o si care mai pastrati in sufletul vostru ceva din candoarea copilariei, un indemn de a merge fuguta la cinema, unde dupa 54 de ani o veti intalni din nou pe Mary Poppins, la fel de tanara si de frumoasa si de inteleapta, de parca abia ieri v-a parasit plutind senina catre zari necunoscute, sub umbrela ei fermecata.
De ce revine abia astazi? Nu stiu, nu stim si nu conteaza… poate acum este nevoie de prezenta ei, poate acum… in vremuri dificile (si mai mereu sunt vremuri dificile), este nevoie de ea. O familie si copiii acesteia in nevoie de magie, de Mary Poppins, de lectii de viata de neuitat.
Povestea scrisa de David Megee, Rob Marshall si John DeLuca, transformata in scenariu de David Megee si regizata de Rob Marshall, plasata in perioada anilor ’30, grei din punct de vedere economic, reînnoada dupa aproape trei decade, povestea londonezei familii Banks. Michael si Jane sunt adulti. Michael a ramas de curand vaduv si ajutat de sora sa Jane, isi creste cei trei copii, gemenii Annabel si John si praslea, Georgie. Durerii tragediei pierderii sotiei si mamei, resimtita puternic de fiecare in parte, i se adauga si problemele financiare ale familiei Banks, gata sa-si piarda casa, in favoarea bancii. Aleea Ciresului numarul 17, o casa tipic victoriana, adapostul deja de trei generatii Banks, este in vizorul lacomului vulpoi Wilkins de la banca Wilkins, Gooding and Frye. Dar undeva, in casa, trebuie sa existe niste certificate de proprietate achizitionate de seniorul domn Banks, niste acte-dovezi-salvatoare din situatia grea a familiei.
Suntem intr-o superba Londra, intr-o toamna specifica Albionului, unde seara sunt aprinse felinarele cu gaz lampant de catre tanarul Jack (pe Aleea Ciresului) si de foarte multi altii ca el, deplasandu-se toti pe biciclete si suindu-se pe scarile din dotare. Dimineata ceata se risipeste, Jack se suie pe scara si stinge felinarele si imaginea superba cuprinde cerul Londrei, pe care se profileaza catedrala Saint Paul (marea creatie a arhitectului Christopher Wren). „Underneath the) Lovely London Sky”:
Si acum, conexiunea inspirata a echipei realizatoare a intoarcerii dadacei Mary Poppins, cu hardcore-ul filmului din 1964. A filmului realizat de Walt Disney – producator si Robert Stevenson – regizor. Un film-magie-muzicala.
Il avem acum in echipa pe Marc Shaiman, compozitorul si textierul inspiratelor arii muzicale ale filmului, alaturi de coregrafi, si acestora, pe parcurs li se adauga realizatorii unei animatii de exceptie si a unor efecte vizuale cu adevarat de efect.
Prin urmare, conexiunea este realizata din plin, mai ales prin prezenta lui Jack, un fel de alte-ego al lui Bert (cosarul din povestea anului 1964 – si de fapt personajul scriitoarei P.L. Travers).
Secventele muzicale vin sa ne familiarizeze cu… si sa sublinieze aventurile, trairile, experientele si lectiile de viata ale personajelor, devenirea lor si morala finala a povestii.
Si cum spuneam, cautarile certificatelor de proprietate prin casa, conduc la descoperirea unui vechi zmeu din copilaria adultilor azi, Banks, iar faptul ca micul Georgie inalta acest zmeu, declanseaza revenirea lui Mary Poppins in familia Banks si ceva numit “Do you imagine that”, adica intreaga aventura a eroilor filmului alaturi de dadaca magica, intru repararea inimilor in suferinta, intru salvarea starii materiale a familiei, intru invatarea unor lectii pretioase despre viata, prietenie, cinste, curaj si dragoste. Lectii predate nu scolastic, ci cu o diplomatie subtila si sofisticata. Si formator al copiilor Banks, dar si al celorlalte personaje, nu este numai Mary Poppins, nu, pentru ca acesteia i se adauga si alte personaje fantastice, precum verisoara Topsy, sau capul vorbitor al umbrelei dadacei, sau calul vorbitor. Calatoriile sunt pline de invataminte: la „The Royal Doulton Music Hall” invatam ca “A Cover is not the Book” de la verisoara Topsy aflam cum se poate repara bolul de portelan, aflam si invatam despre memorie si pastrarea amintirii fiintelor dragi, aflam despre regasirea drumului catre casa, aceasta din urma fiind o montare ansamblu-dans-muzica superba!
Si minunatul final cu baloanele distribuite de “Doamna cu baloane”, care asigura un zbor minunat sub cerul Londrei, numai acelora cu sufletul curat.
Este aceasta “intoarcere” a dadacei Mary Poppins un film mai bun sau mai slab decat precedentul? Sunt actorii mai buni? Conceptia cinematografica este mai wow? Eu zic ca nu se pune astfel problema. Fiecare dintre cele doua pelicule spune o poveste frumoasa, magica si de neuitat, extrem de bine acordata cea de-a doua, in substanta, atmosfera si mesajele celei anterioare. Sigur ca dat fiind ecartul temporal de vreo treizeci de ani dintre momentele celor doua povesti, scenariul si intreaga arhitectura a filmului puncteaza aceasta diferenta, printr-o viziune noua, proaspata, suntem in anul 2018, nu?
Daca ma raportez la portretizarea dadacei Mary Poppins, personalizata aici de catre Emily Blunt, cred ca realizatorii au gandit bine o usoara transformare a eroinei, care devine mai enigmatica, mai sofisticata, n-as zice ca mai putin calda si prietenoasa, ci cumva, mai interiorizata, mai constienta de durerile lumii si mai adanc constienta de misiunea ei de a repara in felul ei unic, bolul de portelan – vasul spart al lumii (un fel de Tikkun Olam – din invataturile Kabbalah), Iar Emily Blunt, pentru generatia de astazi, va ramane, probabil, Mary Poppins. Frumoasa, enigmatica, sofisticata – cum spuneam, este Mary Poppins, putin altfel, dar perfecta.
Si Jack – in paralel cu Bert, este altceva. Daca Bert, in interpretarea lui Dick Van Dyke mi s-a parut mie mai elaborat si mai sofisticat si mai inclinat spre filozofie (poate prin meseria pe care o practica – pe inaltime – pe acoperisuri), Jack este mai urban, mai simplu, mai vesel, mai prietenos, mai cald, mai zambaret, mai viu – in fond este aducatorul de lumina. Iar rolul i se potriveste manusa acestui Lin-Manuel Miranda, pe care l-am vazut, personal, pana acum, doar in The Odd Life of Timothy Green (un film magic la randul sau).
Distribuirea lui Dick Van Dyke in aceasta revenire pee crane a lui Marry Poppins este o gaselnita emotionanta si remarcabila din partea producatorilor si regizorului, pentru ca reprezinta o plecaciune aceluia care a contribuit la remarcabila pelicula din 1964. La fel este si cazul cu Angela Lansbury, distribuita in rolul Doamnei cu baloane si care in pelicula din 1964 fusese in vederea realizatorilor pentru rolul dadacei. La fel si David Tomlinson – Mr. Banks din prima pelicula, devine acum Mr.Binnacle 🙂 . Pentru edificare, consultati acest link.
Meryl Streep, in rolul de compozitie al verisoarei dadacei Mary Poppins, mi s-a parut – mie (poate altora nu), usor indecvata, desi a pus mult din “scorpia” din “Diavolul se imbraca de la Prada” in personajul sau 🙂 .
Este pentru prima oara (asa imi amintesc), cand il vad pe Colin Firth interpretand un personaj negativ si in consonanta cu vehicularile viermanoase la zi privind directorii de banca 🙂 . Poate de aceea nu m-a convins foarte tare, desi – recunosc, l-am urât, pri urmare, totusi, si-a intruchipat bine personajul 🙂 .
Copiii – Pixie Davies (Annabel), Nathanael Saleh (John), Joel Dawson (Georgie), foarte naturali, simpatici si comunicand dincolo de ecran, mai ales cel mic.
Cei doi frati Banks adulti, Ben Wishaw si Emily Mortimer frumosi si talentati sunt pusi in valoare de camera de filmat.
In echipa de realizatori ai filmului, am surprins cateva nume romanesti, compozitori de la Cinesite, citind apoi ca Cinesite are o echipa de artisti si povestitori, cu pozitie solida in industria globala de entertainment. Bravo.
Am punctat – poate prea mult cu muzica semnata de Marc Shaiman, dar mi-a placut mult, cum spuneam, altfel decat coloana sonora a precedentei pelicule, insa perfect in acord cu momentul temporal si mai ales cu vocile interpretilor. Alte vremuri, alte portative 🙂 .
Scenele de ansamblu, miscare, dans, muzica, sunt superbe, mai ales aceea a “lampasilor” cu scarile lor din dotare.
Seful de cinematografie este Dion Beebe, un castigator de Oscar in 2005 pentru “Memoriile unei gheise”, nominalizat fiind si in 2005 pentru Chicago. Jos palaria, o cinematografie superba, o Aleea a Ciresului si in toamna si in primavara inundata de flori rozalii, de neuitat. Prim planuri (tin foarte mult la apropierea camerei de chipuri) inspirate, plastic, comunicativ-descriptive.
Si toata combinatia feerica de animatie+actori da spectatorului o stare de poezie, plutire, magie, da frau imaginatiei acestuia. Eu chiar as fi fost fericita sa ma ridic din scaun si sa zbor in lumea de pe ecran, fiind din nou copil si dorindu-mi o Mary Poppins in viata mea adulta.
Am citit azi o idee pe care as reda-o asa cum mi-o amintesc, nu stiu daca suna chiar asa (iertare sa-mi fie, dar nu-mi amintesc nici cine o exprimase), ceva de genul “ ce ne mai locuieste, daca copilul din noi ne paraseste?”
In incheiere. Regizorul Rob Marshall, cu toti colaboratorii sai si cu intreaga echipa de la Walt Disney Pictures, mi-au facut si sper ca si voua, o mare bucurie cu acest “Mary Poppins Returns”.
In Filmul din 1964, atunci cand usa se deschide si Mary Poppins stie ca misiunea ei este indeplinita si trebuie sa plece spre alte zari, spre alti copii care au nevoie de ea, Bert ii spune: “DON’T STAY AWAY TOO LONG!!!!”
Asa ii spun si eu astazi dadacei Mary Poppins. Sa nu mai treaca atata amar de ani fara sa o vedem din nou pe ecran, alaturi – poate – de alti copii ai familiei Banks.
