Stația de tren din centrul Europei: Trenuri bine păzite (1966)

Ostre sledované vlaky (1966) – Trenuri bine păzite
Regia: Jirí Menzel
Distribuția: Václav Neckár, Josef Somr, Vlastimil Brodský 

Filmele din Cehoslovacia erau la mijlocul anilor 60 printre subiectele fierbinți și de mare interes ale cinematografiei internaționale. În 1966, când a realizat ‘Trenuri bine păzite’ (titlul în engleză era ‘Closely Watched Trains’) Jiri Menzel avea 28 de ani și acesta era primul său film de lung metraj. A obținut pentru el Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, dar era de fapt al doilea premiu de acest fel (la doi ani diferență) obținut de un film cehoslovac. Din perspectiva a peste o jumătate de secol care a trecut de la realizarea filmului, decizia juriului Academiei din acel an pare cât se poate de justificată. ‘Closely Watched Trains’ este un film frumos și uman, care folosește ca pretext un gen de filme destul de uzat din cauza producțiilor propagandistice pentru a spune o poveste simplă și emoționantă, cu personaje credibile, anti-eroi daca vreți, sau pur și simplu oameni obișnuiți care trăiesc în vremuri neobișnuite.

Stațiile de tren și mai ales cele mici și singuratice au fost un decor perfect pentru multe filme memorabile de la cele americane până la cinematografia est-europeana. Stația din ‘Closely Watched Trains’ se afla în centrul Europei, în Cehia ocupată de naziști, în ultimul an al celui de-al doilea război mondial. Șeful de gară se supunea regulamentelor, inspectorul căilor ferate repeta sloganurile ocupanților naziști, în timp ce oamenii obișnuiți încearcau să-și vadă de viață. Milos, eroul principal al filmului (Vaclav Neckar) este un tânăr abia ieșit din adolescență, care moștenește meseria de funcționar în gară a tatălui sau ieșit la pensie la 46 de ani. Bunicul, hipnotizator, fusese strivit de tancurile germane pe care încercase să le oprească cu forța gândului (scena filmată la 23 de ani înainte de evenimentele din Piața Tiananmen). Gândurile îi sunt mai mult la propriile performanțe sexuale aflate în dubiu după o experiență eșuată în compania unei atrăgătoare controloare de bilete. Trenurile strict supravegheate populate de soldați gemani care continua să treacă prin gară vor aduce la un moment dat tăvălugul istoriei peste personajele filmului. Inocența și amenințarea morții, maturizarea și primele iubiri, dorința de a trăi și eroismul, sexul, absurdul și moartea se combină în poveste într-un mod specific literaturii și cinematografiei cehe. Filmul, ca și altele ale lui Menzel, este o adaptare a unui roman al lui Bohumil Hrabal.

‘Closely Watched Trains’ era unul dintre primele filme ale cinematografiei mondiale care aborda tema celui de-al doilea război mondial într-un registru absurd umoristic și mai ales din perspectiva umană, a celor care nu se doreau neapărat implicați, care nu căutau eroismul dar nici nu aparțineau tagmei trădătorilor. Nu stiu în ce măsură spectatorii de astăzi pot aprecia nu numai talentul scenaristului și al regizorului dar și curajul de a realiza un astfel de film în condițiile controlului ideologic comunist din Europa războiului rece. Fiecare dintre personaje are umanitate, culoare, și un profil psihologic distinct. Povestea este spusă fluid, și apar în acest film nu puține scene de antologie. Am menționat deja scena hipnotizării tancurilor, aș adaugă automobilul pe șine care prezice filmele lui Kusturica cu care călătorește inspectorul sau scena în care soția șefului de gară îi dă lui Milos explicații despre viață în timp ce mângâie gâtul unui gâscan îndopat. Cu ‘Closely Watched Trains’ Jiri Menzel a realizat poate unul dintre cele mai bune debuturi din istoria filmului. Remarcabil este însă faptul că și ce a urmat nu a coborât niciodată cu mult ștacheta calității.

Disponibil pe Netflix.

Nota: 10/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, DVDBeaver.com)