Black Bag (2025) – Operațiunea Black Bag
Regia: Steven Soderbergh
Distribuția: Michael Fassbender, Gustaf Skarsgård, Cate Blanchett, Tom Burke
În câteva dintre momentele vizionării lui ‘Black Bag’ – al doilea film lansat în acest an 2025 regizat de Steven Soderbergh – am avut senzația că John Le Carré încă trăiește și scrie romane care sunt transformate în scenarii de film. Nu numai că ‘Black Bag’ are un subiect care aduce cu thrillerele de spionaj din timpul războiului rece, dar eroii săi sunt, ca și cei ai romanelor maestrului (inegalat, dacă mă întrebați) genului de spionaj au dilemele, angoasele, iubirile și micile sau marile lor păcate. Dintre păcatele mari face parte și cel capital în lumea spionajului – trădarea. Scenariul aparține însă lui David Koepp, cunoscut mai ales ca scenarist de filme de acțiune de mare succes cum sunt cele din seria ‘Jurassic Park’, dar și unele dintre episoadele ‘MI’, ‘Indiana Jones’ sau ‘Jack Ryan’ și asta printre altele. Aflat cam la jumătatea drumului dintre filmele de acțiune și drama psihologică (și chiar conjugală), totul în contextul unui film de spionaj, ‘Black Box’ poate dezamăgi iubitorii unuia sau ambelor genuri sau îi poate mulțumi tocmai datorită combinării lor. Eu fac parte din categoria celor mulțumiți.
‘Black Bag’ este un nume de cod pentru acele activități sau informații care sunt secrete într-o organizație precum serviciul de spionaj și contra-spionaj cibernetic ale cărui angajați sunt eroii filmului. Este vorba despre protejarea informațiilor ultra-secrete, care nu trebuie dezvăluite nici măcar psihologului din serviciu sau partenerului (oficial sau neoficial) care face parte din organizație. O precauție logică și absolut necesară, dar care poate nu doar să protejeze secrete ci și să camufleze trădări: trădări de țară sau trădări conjugale. Povestea pare cunoscută: se suspectează că în organizație exista un trădător, ‘o cârtiță’. Ancheta internă încredințată spionului veteran George Woodhouse trebuie să fie discretă și secretă și ea este dusă în paralel cu activități de spionaj și contraspionaj cu mize enorme. Ceea ce este deosebit este faptul că pe lista celor cinci suspecți (trei femei și doi bărbați) se află și Kathryn, soția lui George. Trădarea lui Kathryn ar fi dublă și ar însemna și prăbușirea lumii lui George.
Nu voi dezvălui, desigur, mai mult despre ancheta și deznodământul ei. Voi spune doar că scenariul lui David Koepp plasează povestea între două scene care sunt filmate în cadrul închis al apartamentului lui George și Kathryn. Prima scenă este o cină copioasă (căci spionul George este și un rafinat bucătar), cea de-a doua un fel de final-soluție à la Agatha Christie. Totul este scris inteligent și cu suficiente confruntări psihologice și răsturnări de situație care ne fac să nu ducem lipsa scenelor de acțiune. Actorii sunt aleși perfect și câteva dintre interpretări au șanse să fie ținute minte dincolo de timpul de proiecție și de uitare obișnuit. Despre Cate Blanchett am mai scris că este pentru mine actrița numărul unu a momentului și rolul ei din ‘Black Box’ – cel mai bun de la cel din ‘Tár’ încoace – nu m-a făcut să-mi schimb părerea. Veți vedea în Kathryn a sa o combinație unică de pasiune și ambiguitate. Perfect mi s-a părut și Michael Fassbender în rolul lui George – ‘spionul care urăște mincinoșii’. Personajul pleacă de un fizic care aduce un omagiu rolurilor lui Michael Caine pentru a crea portretul unui bărbat care trăiește drame extreme în spatele unei măști de perfect calm englezesc. Toți ceilalți actori sunt foarte buni, cu o mențiune specială pentru Pierce Brosnan care pare a fi prezent în distribuție și ca omagiu adus romanelor cu James Bond, în ale căror ecranizări a jucat cândva. ‘Black Bag’ are pe generic producători americani, dar este cel mai interesant și mai original film de spionaj britanic pe care l-am văzut în ultimii ani.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
