Shrek Forever After (2010)
Regizori: Mike Mitchell, Andrew Adamson, Vicky Jenson
Voci: Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Julie Andrews
Alaturi de alti pasionati de desene animate, am asteptat cu nerabdare aceasta ultima creatie avand ca erou principal imaginativul capcaun Shrek, atat pentru faptul ca a fost anuntata ca final al seriei cat si pentru ca voiam sa vad ce rol i-au mai pregatit scenaristii pentru a incheia cu succes o serie mult iubita de public. Am avut parte de un Shrek indragosit, un Shrek devenind tata si adaptandu-se la viata de familie, descoperind spiritul Craciunului, apoi redevenind erou si salvand regatul sotiei sale. Ce putea urma…. ei bine scenaristii ne-au surprins lansandu-l pe bietul capcaun in criza varstei mijlocii. Nu stiu in ce masura cei mici vor intelege ceva din conflictul interior al eroului principal, cum de asemenea nu stiu daca adultii care vor viziona pelicula vor putea trece peste umorul in cantitati mici si sentimentul de deja vu al multor scene.
Revedem cu placere toate personajele care ne-au incantat in productiile precedente, de la nebunaticul Magar (Eddie Murphy), adorabila Printesa Fiona (Cameron Diaz), suavul Motan (Antonio Banderas) la parintii Fionei (John Cleese, Julie Andrews). Shrek (Mike Myers) este acum un capcaun casatorit, calm si adorabil, cu o viata de familie plina, tata de familie a trei pui capcaun la fel de adorabili ca si tatal lor. Aceasta viata domestica pasnica si monotona, rigida si riguroasa, supusa capriciilor copiilor, efuziunilor prietenilor si privirilor dezaprobatoare ale Fionei, departe de viata de capcaun infricosator de alta data, ajunge sa-l exaspereze pe eroul nostru.
Dupa incidentul de la o petrecere de aniversare, Shrek ajunge in compania lui Rumpelstiltskin (voce Walt Dohrn) expertul in contracte de magie, care ii promite 24 de ore de viata asa cum era inainte de casatorie, in schimbul unei singure zile din trecutul sau de capcaun. Fara sa se gandeasca prea mult la consecinte, Shrek semneaza lungul pergament care consfinteste intelegerea, fericit ca i se ofera pauza de care are atata nevoie.
In cateva momente eroul nostru se trezeste intr-o realitate paralela, intr-un regat Far Far Away in care nimeni nu-si aminteste de Shrek, Rumpel este rege, capcaunii sunt vanati si folositi ca sclavi, anarhia domneste peste tot iar Fiona, departe de a mai fi gingasa si indragostita, s-a transfomat intr-o printesa razboinica, sufletul luptei pentru eliberarea a capcaunilor. Cea mai mare transformare, si cea mai hilara dealtfel, este cea a Motanului pe care realitatea alternativa ni-l prezinta ca pe o banala pisica de casa, luptandu-se cu mari probleme de nutritie. In fata acestei crude realitati, nu ramane decat ca Shrek sa rupa vraja care a schimbat totul si sa-si regaseasca realitatea agasanta dar atat de placuta in care Fiona nu l-a uitat si prietenii ii sunt alaturi.
Asa e, nu va inselati, seamana muuult cu „Viata e minunata” al lui Frank Capra insa asemanarea se opreste aici. Shrek a pierdut mult din farmecul de altadata, responsabili cu umorul ramanand acelasi savuros si efervescent Magar precum si Motanul care desi a castigat cateva kilograme in plus si nu mai este atat de elegant si agil cum a fost odata, nu si-a pierdut spiritul ascutit ceea ce-l face eroul fiecarei scene in care apare.
La fel ca si in precedentele creatii, Mike Myers se intrece pe sine insufletindu-l pe Shrek, Fiona n-ar mai fi fost aceeasi fara Cameron Diaz iar cand te gandesi la Magar, nu poate fi imaginat decat fabulosul Eddie Murphy dandu-i viata. Insa cel care iti ramane in minte mult dupa terminarea filmului este din nou Banderas si al sau Puss in Boots viteaz, galant si cu un umor fin si ascutit precum sabia si gherutele din dotare.
O surpriza frumoasa a fost si „raul” Rumpelstiltskin – voce Walt Dohrn care a intrat repede in pielea personajului imprumutat din basmele Fratilor Grimm, reusind sa redea foarte bine caracterul viclean subtil si insinuant al vrajitorului.
Desi a pierdut din prospetimea initiala, „Shrek Forever After” continua sa distreze datorita farmecului personajelor principale, retetei de succes si in ultima instanta si scenariului. Ceea ce a pierdut pe traseu este umorul cu dublu inteles care au facut percedentele productii sa fie atat de apreciate atat de adulti cat si de copii, fiecare reactionand la aluzia care i se adresa. Asta nu-l face mai putin atractiv, insa isi pierde caracterul ”de neuitat”, ramanand un film bun dar pe care nu stiu insa daca iti mai doresti sa-l revezi.
1 comment