Sfârșitul unei civilizații: Moromeții 2 (2018)

Moromeții 2 (2018)
Regia: Stere Gulea
Distribuția: Horatiu Malaele, Dana Dogaru, Paul Ipate, Toma Cuzin, Ioana Bugarin, Ion Caramitru, Dorina Chiriac, George Mihaita, Oana Pellea

‘Moromeții 2’ a fost al doilea film pe care l-am văzut în cadrul Festivalului de Film Românesc organizat în aceste zile în Israel și proiecția de ieri seară de la cinemateca din Herzlya a fost urmată de o întâlnire a producătorului Tudor Giurgiu cu publicul local. Cu această ocazie am aflat că filmul scris regizat de Stere Gulea a bătut recordurile la numărul de spectatori în sălile de cinematograf din România în ultimi ani. Pe mine nu mă miră prea tare, deoarece filmul atinge corzi care nu au mai vibrat de o vreme în mințile și sufletele spectatorilor români. Este vorba în primul rând despre nostalgie – și ca tema, dar și ca mod de a face cinema -, apoi filmul este binecuvântat de o distribuție în care apar câțiva dintre cei mai talentați și mai îndrăgiți actori români din câteva generații, și este și ecranizarea unei cărți pe care spectatorii români o cunosc de pe băncile școlii. Da, și în plus este vorba despre un film solid, bine făcut și cu multe calități care justifică prețul biletului și timpul petrecut în sala de cinematograf.

Dacă privim cu atenție, avem de-a face în acest film cu două povești pe care scenaristul și regizorul le combină într-o singură narațiune, două lumi care pleacă din același loc, dar care se vor despărți iremediabil. Prima este lumea lui Ilie Moromete, personajul principal din primul volum al cărții care dă numele filmului și eroul primului film regizat tot de Stere Gulea cu 31 de ani în urmă. Este lumea satului românesc, baza economiei, dar și a culturii românești timp de secole. În filmul precedent a cărui acțiune se petrecea în perioada interbelică văzusem lumea aceasta amenințată de schimbările aduse de capitalism – modernitatea, dar și moravuri noi, greu de împăcat cu tradițiile, cărora Ilie Moromete încearcă să le facă față cu înțelepciunea sa mucalită și spiritul de adaptare la vremuri specific țăranilor. În ‘Moromeții 2’ suntem în anul 1945 și amenințarea este mult mai gravă și mai agresivă, este vorba transformările pe care le aduce comunismul susținut de ocupația sovietică. Revoluția este în acest caz radicală, schimbarea impusă de noii conducători înseamnă colectivizarea forțată și distrugerea proprietății private asupra pământului. Este sfârșitul unei ere și al unei întregi civilizații, și de data aceasta scepticismul conservator al lui Moromete și împotrivirea sa instinctivă față de schimbări nu vor mai fi suficiente. A doua lume descrisă în film este cea a lui Niculae Moromete, mezinul familiei, o așchie care a sărit departe de trunchi prin dorința sa de a citi și a învăța. Și el, ca și frații săi mai mari, va părăși satul natal, dar transformarea sa este mult mai radicală, anticipând o transformare socială care avea să urmeze, reducând numeric clasa țărănească și nimicind-o din punct de vedere cultural și al modului de viață.

Stere Gulea nu ecranizeaza propriu-zis al doilea volum al ‘Moromeților’, ci mai degrabă îl extrapoleaza și îl combină cu elemente din alte cărți ale lui Marin Preda, sau cu informații biografice culese dintr-o minuțioasă documentare. Marin Preda a fost probabil unul dintre scriitorii români care a surprins cel mai bine perioada de tranziție dintre capitalismul și democrația interbelică, și dictatură comunistă, însă el a scris în perioada comunistă, și anti-comunismul său, dacă a fost, nu putea fi niciodată explicit. În filmul lui Stere Gulea avem de-a face cu o variantă ‘what-if’ a temelor și personajelor lui Marin Preda. Dacă ar fi trăit și creat într-o perioada liberă de cenzură, poate că așa s-ar fi exprimat Preda. Sau poate că nu.

Ce mi-a plăcut. Imaginea este superbă. Hotărârea de a filma în alb-negru este perfect justificată. Cadrul natural, casele, interioarele, costumele, rechizitele – toate reconstituie excelent, în detalii, fără ostentație și stridentă epoca în care se petrece acțiunea. Jocul actoricesc al lui Horațiu Mălăele este superb. Personajul său are spirit și noblețe. De acum înainte, când numele Ilie Moromete va fi menționat, figura lui în acest rol îmi va apărea imediat în fața ochilor. Filmul are stil, un stil specific cinematografiei ‘clasice’ românești, reluând parcă un fir întrerupt de două decenii de ‘nou val’. Este una dintre direcțiile cinematografiei românești care merită să fie continuată.

Ce mi-a plăcut mai puțin. Combinația dintre cele două lumi nu este întotdeauna armonică. Apar în film multe personaje care reprezintă categorii și tipologii similare și sunt prea puțin diferențiate – copiii lui Ilie Moromete, țăranii din sat care se opun colectivizării, acoliții noului regim. Nici măcar prezența în unele roluri a unor actori excelenți care fac tot ce știu și pot (și știu și pot mult) nu este suficientă pentru a crea personaje credibile și memorabile. ‘Moromeții 2’ este un film bun, care nu va fi ignorat de istoria cinematografiei române, dar care ratează șansă de a fi egal cu prima serie și de a deveni unul dintre filmele remarcabile ale acestei istorii.

Nota: 8/10