Bringing Out the Dead (1999) – Între viață și moarte
Regia: Martin Scorsese
Distribuția: Nicolas Cage, Patricia Arquette, John Goodman, Ving Rhames, Marc Anthony
Nu îmi mai amintesc de ce am ratat să văd ‘Bringing Out the Dead’ (1999). Sunt un admirator al lui Martin Scorsese de la ‘Taxi Driver’ încoace și credeam că nu am pierdut niciun film de-al lui de atunci încoace. Și totuși, este prima data când văd, acum, ‘Bringing Out the Dead’. Era poate o perioadă prea ocupată de viață pentru mine, sau poate că filmul nu a fost difuzat în țara în care trăiesc după ce înregistrase unul dintre putinele eșecuri comerciale ale lui Scorsese. Poate însă că este mai bine așa, căci am avut acum ocazia să văd filmul din perspectiva unui sfert de secol de la producție și de la lansarea sa pe ecrane și să constat cât de bine se așază în filmografia lui Scorsese. Aceasta era a patra colaborare a lui Scorsese cu Paul Schrader și o reîntoarcere pe străzile New York-ului, orașul lui Scorsese, prima împreună a celor doi după ‘Taxi Driver’. Este o dramă psihologică cu elemente de acțiune, puțin altfel însă decât alte filme de acțiune care se petrec noaptea pe străzile New York-ului și puțin altfel decât alte filme ale lui Scorsese. Cred că producătorii au avut probleme în a poziționa și a construi marketing-ul pentru acest film. Timpul însă pare să-l fi repus pe locul pe care îl merita.
Eroul principal al filmului este Fred Pierce, paramedic pe ambulanțe în serviciul de urgență din Manhattan. Comentaiul voice-off – care ar putea fi un citat din cartea lui Joe Connelly, fost lucrător într-un asemenea serviciu, carte care a inspirat scenariul – menționează că doar în 10% din cazuri intervențiile salvează viețile celor în pericol. Fred nu a mai salvat pe nimeni de câteva luni. Este bântuit de fantomele celor pe care nu i-a putut salva și în special de cea a unei tinere pe care o chema Rose. Este extenuat fizic și mai ales psihic. În fiecare noapte întâlnește același gen de cazuri și uneori aceiași oameni: victime ale crimelor violente, sinucigași seriali, oameni căzuți sub influența drogurilor mai vechi sau mai noi. Într-o noapte întoarce din moarte clinică un bărbat în vârstă, resuscitat dar cu funcțiunile creierului afectate. O cunoaște pe fiica sa și prin ea o parte din lumea traficanților de droguri. Este o ocazie de introspecție și poate de salvare de sine. Își vă regăsi bărbatul motivația de a lucra într-o asemenea meserie distrugătoare și un sens nu numai pentru profesiune ci și pentru viață în general?
Scorsese filmează cu voluptate în mediul pe care îl cunoaște cel mai bine și pe care îl iubește – străzile New York-ului. Orașul nu este doar fundal, este și personaj în film, este containerul tuturor întâmplărilor și al suferințelor. Regizorul ne introduce și în culisele serviciului de urgență și în lumea spitalelor în care se întâlnesc suferințe din toate categoriile: bolnavi, drogați, victime ale violențelor străzii și orașului. Rolul din acest film este considerat unul dintre cele mai bune ale carierei lui Nicolas Cage (inclusiv de către el însuși), excelent pentru a aduce pe ecran dilemele și suferințele bărbatului bântuit de imaginile celor morți și de eșecurile sale de a-i salva. Patricia Arquette îi dă replica și adaugă iadul ei personal tabloului de traume ale eroilor filmului. Vor găsi cei doi sprijin unul în celalalt? Muzica este compusa și aleasă de Elmer Bernstein, numit și Bernstein-West pentru a-l diferenția de (Leonard) Bernstein-East, cu care nu era înrudit. Ca în multe dintre filmele lui Scorsese, chiar și ne-muzicale, banda sonoră este superbă, cu o combinație aleasa de rock clasic și jazz. Jocul actorilor, atmosfera, intensitatea trăirilor și privirea nemiloasă aruncata spre ‘străzile rele’ (‘mean streets’ ) de Scorsese justifica din plin interesul pentru acest film și la împlinirea vârstei de 25 de ani.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://moviemem.com/products/movie-posters-general/bringing-out-the-dead-original-british-quad-movie-poster-nicolas-cage-patricia-arquette/)
