Saving Mr. Banks (2013) – Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii (2013)
Regia: John Lee Hancock
Distribuția: Emma Thompson, Ruth Wilson, Tom Hanks, Paul Giamatti, Colin Farrell, Jason Schwartzman, Bradley Whitford
Zilele trecute, înainte să înceapă jocurile (n.a. Jocurile Foamei, fireşte!) – despre care voi avea muuulte de spus – cinematograful a avut solicitudinea să-mi ofere câteva trailere. Printre ele se număra şi cel pentru un film despre care, întâmplător, nu auzisem şi nu ştiam nimic. Am fost însă fermecată de la primele schimburi de replici şi am decis că se impune să-l văd.
Surpriză! Doar două zile mai târziu, pornită să vizionez Frozen (Regatul de gheaţă), am descoperit cu încântare că filmul dorit îşi avea premiera în acea seară. Am schimbat… rolurile imediat; animaţiei îi vine rândul mâine!
Saving Mr. Banks are toate ingredientele necesare ca să mă atragă: actori excelenţi, cinematografie de calitate şi, mai ales, prezenţe care mi-au definit copilăria şi care înseamnă enorm pentru mine şi acum. Mary Poppins? Mickey Mouse? P.L. Travers şi Walt Disney împărţind un ecran? Asta da trataţie!
Filmul se subintitulează „poveste nespusă”. Poveste din spatele cortinei, pe care puţinii avizaţi au cunoscut-o la vremea ei. Poveste pe care diletanţii ca mine nici măcar n-o bănuiau. Voi ştiaţi că P.L. Travers i-a refuzat lui Walt Disney cedarea drepturilor de autor pentru Mary Poppins timp de 20 de ani la rând?!
Emma Thompson nu se dezminte şi îşi pune din nou talentul în slujba întruchipării unui personaj mai mult decât dificil: o P.L. Travers de vârstă mijlocie, profund dezamăgită de viaţă şi purtând în suflet tarele copilăriei sale marcate de tragism, care s-a refugiat în lumea creată chiar de ea şi refuză să o împartă – până când este silită, mai mult sau mai puţin, de împrejurări.
O actriţă de o asemenea forţă şi un personaj de proporţii avea nevoie de un oponent pe măsură, iar Tom Hanks/Walt Disney este omul potrivit la locul potrivit. Departe de a fi fană a actorului, există roluri ale sale pentru care l-am apreciat, însă acesta este, cel puţin pentru mine, cel mai carismatic (după Forrest Gump). Acest Disney „hanksian” este simpatic, deschis şi sensibil, dar are şi ieşirile tipice americanilor de seamă din perioada respectivă – în fond, filmul nu este doar biografic, ci oferă şi o perspectivă comparativă asupra celor două societăţi, cu mentalităţile lor atât de diferite – britanică şi americană.
Susţinut de o trupă de oameni inimoşi, care mai de care mai implicaţi în realizarea viitorului film, Disney încearcă să-şi convingă invitata de peste ocean să semneze contractul care ar transforma visele tuturor (şi mai ales ale fetelor sale, cărora le-a făcut o promisiune, copile fiind) în realitate. Aceşti oameni desenează, cântă, dansează, crează un du-te-vino de mâncăruri, băuturi şi deserturi, şi chiar oferă lecţii serioase de viaţă.
În tot acest timp, departe de a se bucura sau măcar de a înţelege lumea feerică creată de Disney, departe de a se adapta la o Americă pe care o consideră ridicolă, P.L. Travers se luptă cu proprii săi demoni: amintirile din copilărie o asaltează nemilos, iar imaginea tatălui său – incapabil să-şi susţină familia, în ciuda fanteziei sale debordante – îi joacă mereu prin faţa ochilor, împiedicând-o să vadă orice aspect legat de Mary Poppins „a sa” în alt fel decât cel pe care-l doreşte ea.
Saving Mr. Banks este o dramă cu puternice accente comice, aşa cum numai un film biografic de calitate poate fi. Jocul este atât de credibil încât aproape că ţi-e greu să recunoşti actorii din spatele măştilor, iar acţiunea este justificată, fluidă şi extrem de emoţionantă.
Recomand cu căldură filmul tuturor celor care au crescut cu aceiaşi eroi ca şi mine, şi tuturor celor care ar dori să ştie care au fost eroii cu care am crescut noi.
Nota: 8/10
Jules
„Wind’s in the east, mist comin’ in./ Like something is brewin’ about to begin/ Can’t put me finger on what lies in store / But I feel what’s to happen, all happened before.”
„Saving Mr. Banks” este povestea povestii sau mai bine zis povestile din spatele povestii. Timp de douazeci de ani, Walt Disney a incercat sa-si tina promisiunea facuta fetelor sale de a transpune pe ecrane povestea lor favorita „Mary Poppins”. Fiecare incercare de a cumpara dreptul de ecranizare era sortita esecului, autoarea P. L. Travers refuzand cu obstinatie propunerile marelui Walt. In 1961, pentru prima data pe durata acestei batalii, inventatoarea lui Mary Poppins trece printr-o situatie financiara dificila si se vede nevoita sa ia macar in considerare cea mai recenta oferta a lui Disney.
Scenaristilor Kelly Marcel si Sue Smith le-a revenit dificila misiune de a da viata personajelor implicate in aceste negocieri, pentru ca apoi, impreuna cu regizorul John Lee Hancock, sa combine umorul si drama, farmecul, replicile amuzante si amalgamul emotiilor intr-o poveste surprinzatoare si coplesitoare prin trairi si nu prin deznodamant cunoscut de toata lumea. Doua ere diferite privind viata, se intrepatrund in firul narativ, fara a se confunda sau a se suprapune.
Desi este pomenita in aproape fiecare fraza, filmul nu ne vorbeste despre Mary Poppins, ci despre o fetita pe care imaginatia a salvat-o de la disperare.”Saving Mr. Banks” este poemul unui copil care si-a iubit tatal – un mare visator alcoolic – atat de mult incat si-a transformat amintirile unei copilarii dificile in salbatica Australie intr-o fantezie englezeasca, ridicand un zid in jurul propriei persoane. Acest zid de aparare si de conservare se straduieste marele mogul hollywoodian sa-l inteleaga, sa-i descopere temeliile si punctul sensibil pentru a elibera autoarea din incorsetarile autoimpuse si pentru a darui personajul lumii cinematografice.
Pamela Lyndon (P. L.) Travers (Emma Thompson) accepta sa paraseasca Londra pentru o vizita in California pentru a supraveghea planurile de preproductie inainte de a semna cedarea drepturilor de ecranizare. Avand acceptul lui Walt Disney (Tom Hanks), Mrs. Travers incepe lucrul impreuna cu scenaristul Don DaGradi (Bradley Whitford) si compozitorii Richard si Robert Sherman (Jason Schwartzman si BJ Novak), o munca epuizanta, frustranta si uneori amuzanta pentru toti cei implicati, cu analiza fiecarui detaliu care ar putea fi neconforma cu imaginea indragitelor personaje.
In acelasi timp, pasim impreuna cu autoarea pe taramul aducerilor aminte, retraind copilaria petrecuta in Australia alaturi de un tata alcoolic, dar visator plin de imaginatie (Colin Farrell) si o mama depresiva, cu tendinte suicidale, coplesita de responsabilitati, copii si viciul sotului (Ruth Wilson). Fiecare personaj din „Mary Poppins” atrage o amintire si fiecare amintire aduce inca o pata de culoare in tabloul lui simpaticului, dar incercatului Mr. Banks, imaginea tatalui mult iubit pe care fiica, dupa multi ani, incearca sa-l inteleaga si, prezentandu-l lumii intregi, sa-l salveze de la ridicol.
Pentru Emma Thompson, personificand-o pe Travers, nu poti simti decat admiratie profunda. La prima vedere acra, incorsetata, severa, fara simtul umorului, puternica si neinduplecata, dar vulnerabila si nefericita pentru cei care privesc mai atent, n-a fost un rol simplu pentru marea actrita ce poate spera la un Oscar pentru aceasta interpretare.
Si poate am fi apreciat mai putin talentul interpretarii sale, daca filmul in genericul de final n-ar include o inregistrare audio a personajului real, o marturie a autenticitatii cu care Thompson ne-a redat personalitatea sa puternica, cosmarul care a fost pentru cei care au lucrat cu ea, dar si simpatia pe care a trezit-o in ceilalti cu firea sa directa, corectitudinea de care dadea dovada si motivele ascunse prea dureroase si prea personale care o impiedicau sa renunte la „Mary Poppins” a sa.
Tom Hanks ii da viata lui Walt Disney si o face cu mult talent, ajutat si de o mustacioara simpatica pentru asemanarea fizica. Dincolo de atitudine si pasiunea pentru tutun, regasim un mogul fermecator, ofensiv in determinarea sa de a reusi, imaginativ, dar si atent la hachitele partenerei sale de discutie. Este si printre primii care realizeaza ca „lupta” nu este de a o determina pe Travers sa faca ceva ce nu doreste, ci de a gasi resortul intim care, ramas blocat, o impiedica pe aceasta sa-si elibereze personajele – “You have got to share ‘her’ with me,” incearca el sa o convinga intr-o discutie, dandu-i apoi de inteles case regaseste in poveste prin amintiri si raportari la tatal sau.
Impresionanta si emotionanta este si interpretarea pe care Paul Giamatti o da lui Ralph, soferul desemnat de Studiourile Disney sa o insoteasca in sejurul sau in America pe dificila autoare. Trecand cu vederea si chiar amuzandu-se la grosolaniile si replicile sarcastice ale musafirei, Ralph constientizeaza, contempla si respecta cu compasiune momentele ei de melancolie, reusind apoi sa surmonteze zidul ce-i desprte prin povestea tragica, dar cu urme de speranta, a propriului copil.
De neuitat sunt si Colin Farrell – tatal alcoolic – penduland cu patos si intensitate intre fantezie si realitate, precum si Annie Rose Buckley in rolul tinerei Travers – fascinata de tatal ei si de povestile lui fantastice, de lumea magica creata pentru ea, dar constienta in acelasi timp de problemele si boala care il macina precum si de slabiciunile mamei sale.
Nu va refuzati placerea urmaririi unui film complex, profund, melancolic si vivace in acelasi timp, cu mult umor si multa tragedie. „Saving Mr. Banks” vorbeste despre incercari si provocari, despre trecut si urmele pe care copilaria le lasa in mintea si inima celor mici, despre cat de stransa si puternica este legatura intre tati si fiice, despre cat este de dificil sa depasesti trecutul abandonandu-te tentatiilor si provocarilor unui viitor. Sigur va veti amuza, veti fredona refrene cunoscute, veti dori sa revedeti „Mary Poppins”, va veti simti rascolit de intensitatea unor momente…
Nota: 9/10
Mihaela
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=ujxpk2IdDmM’]
