Săptămâna Peter Sellers

De ce oare acelasi Sellers, adulat de public si de colaboratori nu pare sa fi avut parte de liniste in viata sa personala? Conflictele pe platou cu alte vedete l-au facut celebru, scene intregi din ‘Casino Royale’ au trebuit rescrise cand ego-urile lui Sellers si ale lui Orson Welles nu mai incapeau simultan in studiourile de filmare, viata de familie si relatiile cu cele patru sotii succesive si cu cei trei fii par sa fie mai mult de domeniul farsei, iar convietuirea cu alcoolul si drogurile par sa prelungeasca ‘Petrecerea’ (una dintre cele mai irezistibile comedii pe care mi le amintesc) in ani de excese care s-au incheiat cu o moarte mult inainte de vreme.

In pierderea identitatii pana la contopirea in rol pare sa se afle secretul succeselor care au facut dintr-unul dintre actorii talentati dar totusi unul dintre multi pe care lumea l-a remarcat pentru prima data in ‘The Ladykillers’ (al carui remake cu Tom Hanks si regizat de fratii Coen este mai cunoscut generatiei noastre) in megastarul international al comediei anilor 60. Cele doua filme care au facut diferenta au fost ambele regizate de Stanley Kubrick. In ‘Lolita’ (1962 – ecranizarea romanului lui Nabukov), Sellers a jucat rolul lui Clare Quilty, personajul care urmareste din umbra tribulatiile cuplului ciudat format din profesorul de colegiu si adolescenta de 14 ani, si ale carui deghizari ascund identitatea celui care trasase intr-o relatie precedenta destinul perechii fara ca personajul jucat de James Mason sa o stie. Intalnirea dintre Kubrick si Sellers a fost intalnirea dintre doi perfectionisti. Kubrick lucra special cu Sellers la inceputul fiecarei zile de filmare dupa ce scosese pe oricine altcineva de pe platou. Cand gasea efectul dorit, chema echipa si filmau imediat cateva take-uri ale scenei. De obicei primul take era cel mai bun, Sellers parea sa dea totul in prima filmare, pierzandu-si entuziasmul si energia in urmatoarele. Kubrick a fost atat de multumit de prestatia lui Sellers in ‘Lolita’ apreciata de altfel si de critici, incat l-a invitat pe Sellers sa participe si in filmul sau urmator ‘Dr. Strangelove’ ramas pana astazi una dintre cele mai puternice satire antimilitariste realizate vreodata. Aici Sellers joaca trei roluri diferite – capitanul Lionel Mandrake, presedintele Merkin Muffley si Dr. Strangelove si ar fi trebuit sa joace si al patrulea rol, cel al maiorului ‘King’ Kong dar un accident pe platou – caderea din avionul improvizat unde erau filmate scenele ‘aeriene’ – l-au impiedicat de a mai putea juca si acest rol.

De aici incolo ii este asigurat statutul de vedeta de mana intaia si personalitate aflata in centrul atentiei permanente a presei, parte dintr-un cerc de celebritati din care faceau parte personalitati ca printesa Margaret si Beatles-ii. Doua dintre filmele care au urmat interesecteaza cariera lui Sellers cu cea a lui Woody Allen – ‘What’s New Pussycat’ este primul film in care Allen apare ca actor, iar in ‘Casino Royale’ el este unul dintre autorii (necreditati) ai scenariului si joaca si aici un rol secundar. Si daca siluetele lui Sellers si Allen par uneori sa rezoneze una cu cealalta, Allen pare sa traga concluziile sale din cariera lui Sellers si ia in cariera sa o abordare contrara – in loc de a se contopi in rolurile pe care le joaca, le ajusteaza pe toate propriei personalitati si filozofiei sale de viata. Sellers in in acest timp intra in pielea inspectorului Clouseau din ciclul ‘panterei roz’ si deghizarile continua sa-i fie mod de viata.

Oare aceasta contopire cu personajul sa fie legata de evolutia vietii sale personale? Ascunde ea o insecuritate in legatura cu propria sa identitate? Cum ii sta bine unui maestru al comediei raspunsul lui Sellers este cu o gluma, pe care o gasim in dialogul cu Kermit din episodul in care este invitat in ‘Muppets Show’

Intre doua impresionari Kermit il invita sa ia un ragaz si sa fie el insusi. ‘Eu insumi?’ raspunde Sellers. ‘Personalitatea mea a existat candva, mi-a fost scoasa de chirurgi la o operatie’. In engleza suna mai bine 😀