Șanțul (2012) – NexT 2013

Șanțul (2012)

Regia: Adrian Silișteanu
Distribuția: Adrian Titieni, Gabriela Popescu, Sergiu Costache, Emilian Marnea

Adrian Silișteanu este la primul său film în calitate de regizor, fiind cunoscut mai cu seamă în calitate de director de imagine, semnând până acum cinematografia unor filme importante precum ”Din dragoste cu cele mai bune intenții”, ”Undeva la Palilula” sau, cel mai recent, ”Domestic”. Coborâm acum din zona blocurilor gri din filmul de ieri, ”Betoniera”, în cea a satului românesc, pur, ancestral, aflat undeva la marginea civilizației. Acolo, nimic nu pare a fi schimbat și, pe când urmăream filmul alături de colegii mei, ne dădeam seama că, pe undeva, ne este dor de această componentă aproape pierdută a satului tradițional românesc: se ascultă încă Antena Satelor, drumurile sunt prăfuite și neasfaltate, apa se aduce cu găleata de la fântâna mai greu accesibilă, gardurile sunt de lemn, se bea vinul direct din butoi și pe masă se pun lipii cu curechi.

În această atmosferă, le regăsim și pe puținele noastre personaje: Vasile (Adrian Titieni aproape de nerecunoscut, dar extraordinar) se dă cocoșul casei (deși se ascunde în magazie pentru încă o halbă de… vin, departe de nevastă) și, pentru că nu vrea să meargă la biserică în ziua de duminică, se pedepsește singur cu săpatul șantului din fața casei, că altfel vine amenda de la Primărie. Dar știți cum este țăranul după câteva pahare de vin, duminică spre prânz: numai chef de muncă nu are și tot încearcă să amâne, să pună pe alții, să amușineze 😀 fraieri care să îi facă munca. Dacă băietul ce duce apa spre casă nu se lasă prostit, Petre-țiganul sincer și amârat cade repede în capcană.

Fiul acestuia (care în mod sigur are un nume imposibil) are aproape 5 luni și nu a fost încă botezat, deși Petre îi caută nănaș de mult timp, dar nimeni nu vrea să fie cumătru cu țiganul. Așa că el acceptă bucuros (și ne asigură și un dans țigănesc live în mijlocul uliței) propunerea lui Vasile de a-i fi naș fiului, în schimbul întrajutorării în realizarea unicului țel al unei zile de duminică: șanțul. Ospățul final de pe prispă, discuțiile cu soția din noapte, cearta și apoi împăcarea sunt doar o prelungire a acestui moment pe care Vasile îl pune deasupra tuturor. Pentru el, decizia luată, de a face odată nenorocitul ăla de șanț, este cea mai importantă și nimic nu poate sta în calea acesteia, nici măcar familia și discuțiile ulterioare ale satului cu privire la ”înrudirea” familiei cu niște țigani.

Stilul este minimalist și din cauza că lungimea filmului o cere. Pe de altă parte, în cele 18 minute ale filmului, ne amuzăm suficient, ascultăm încântați vorbirea ardelenească pură, neinfluențată de neologisme sau, dimpotrivă, de tehnologie, ne reîntoarcem în copilărie și ne dăm seama că mai există părți ale României ”necivilizate”, în care merită să ne întoarcem. Unde hotărârea aprigă, de moment, a unui om ține loc și de mâncare, și de discuții, fără ca bârfa satului să o ajungă. Fără ca babele de pe șanț 😀 să o influențeze. O delectare, cu alte cuvinte!

(”Şanţul” este în competiția oficială la Festivalul Internațional de Film NexT 2013)

Nota: 9,5/10

Filmul poate fi vizionat pe Cinepub.ro: