John Wick: Chapter 2 (SUA, 2017)
Regia: Chad Stahelski
Cu: Keanu Reeves (John Wick), Riccardo Scarmacio (Santino D’Antonio), Ruby Rose (Ares)
Descris ca un thriller de acțiune cu accente neo-noir, episodul al doilea din seria „John Wick” marchează reuniunea dintre Keanu Reeves, interpretul protagonistului, și Laurence Fishburne, în rolul unui lord al crimei organizate underground, de la colaborarea la seria „Matrix”. A fost lansat, în SUA, pe 30 ianuarie 2017, și a primit opinii favorabile din partea criticilor.
Voi începe prin a mărturisi că genul acesta de filme este departe de a fi pe gustul meu și că am acceptat să îl vizionez ca pe o provocare. Concluzia nu a fost deloc favorabilă, însă sunt convinsă că, pentru fanii genului, va fi tocmai ce trebuie. Pe scurt, veți urmări o succesiune de scene „explozive”, la propriu și la figurat, care urmăresc o cursă contra-cronometru a protagonistului, un fost ucigaș plătit pe care un lord al camorrei îl cheamă „la arme”, în virtutea unei datorii neplătite.
De fapt, recenziile publicate pe site-urile dedicate publicului confirmă întocmai afirmațiile de mai sus: opinia generală este că filmul își face excelent treaba de continuare pe cinste, întețind adrenalina și cursa continuă desfășurată în primul episod. Cu mai multă răbdare, probabil aș fi putut să dau atenție și intrigii, care există și este suficient de logică: deși consideră că, în sfârșit, și-a găsit liniștea, fostul ucigaș plătit John Wick primește vizita unui lord al camorrei, Santino D’Antonio, care invocă o datorie din trecut pentru a-i cere să-i ucidă sora, Gianna, spre a-i oferi lui locul destinat ei la Masa Aleșilor, o organizație internațională cu foarte multă influență, care conduce, mai mult sau mai puțin, lumea.
Urmează o succesiune de confruntări armate și discuții cu subînțeles, scene filmate la viteză extrem de ridicată, cu o coloană sonoră demnă de orice bas care se respectă, și în culori majoritar fluorescente, suficient de deranjante pentru o retină sensibilă. Cert este că John Wick, în fond, „legendar”, reușește să ducă misiunea la bun sfârșit, însă trebuie să se confrunte cu consecințele.
Fiindcă John Wick este o țintă mișcătoare în permanență, nici acum nu poate scăpa neurmărit; garda de corp a Giannei (Common) îi jură răzbunare. Din păcate, însă cei doi ajung să se confrunte în hotelul Continental, iar regulamentul intern al organizației criminale care îl angajase anterior pe Wick susține că acolo nu este permisă vărsarea de sânge. Așadar, eroul nostru se vede pus, chiar spre finalul filmului, între Scylla și Carybda.
Pentru spectatorii mai puțin entuziasmați de acțiune și mai interesați de trivia, regizorul Chad Stahelski a fost unul dintre prietenii apropiați ai lui Brandon Lee. După ce acesta din urmă și-a pierdut viața, în urma unui accident nefericit de pe platourile „Corbului”, Stahelski a fost dublura sa, purtând un amestec de efecte speciale pe chip, care să-i dea aspectul prietenului său decedat. Iar dacă nu ați aflat încă, și dacă sunteți fani ai lui Keanu Reeves și ai Winonei Ryder drept cuplu pe ecran, aflați că aceștia au fost, de fapt, căsătoriți în fața lui Dumnezeu, de către un preot ortodox, în timpul filmărilor la „Dracula”, versiunea Francis Ford Coppola (1992). Așadar, necunoscute sunt căile Domnului, și numai fiindcă eu nu am gustat acțiunea din „John Wick” nu înseamnă că voi nu vă puteți bucura de fiecare clipă tensionată din film.
Ce-i drept, coloana sonoră este excelentă și aș asculta-o oricând, din nou.
